Iată textele trimise de micuţii români din Tiraspol, pentru concursul de literatură:

Guţu Alina
Oxana Slabaia
Grosu Alexandru
Alexandru Chireu
Muntean Serghei
Cornitel Ghenadie
Muntean Marina
Elena Pădurean
Renita Olga
Romanov Nicolai
Palihovici Irina
Fachira Nicolae
Popuiac Denis şi Victoria
Barda Igor
Irina Bolbocean
Gorincioi Alina

De atunci și pân-acum
Ne mândrim cu -anoastră țară.
Cu poporul cel străbun
Și cu Dacia romană.

Și cu lupta și cu grai
Aducând latinitate,
Spulberând a nostră pace,
Frați cu itnene ne făceai.

Datorăm Măriei Tale
Limba noastră ce-o vorbim
Și cultura ce răsare
Din acel popor sublim.

Frați uitați demult ați fost
Dar rudenia aceasta
Nu o punem în negare
Căci același port și trai
Nu-i o simplă întâmplare.

Adevărul cel ce este
L-au trimis străbunii tați.
Pentru fii lor pe lume
Ca să nu fie uitați.

De rudenia cea sfîntă
Dăruită de-mpărați,
Nu vă fie deci,rușine
Și nici să vă întristași.

Căci trăim pe-această lume
Dragi copii,să nu uitați.
Am rămas cu-acel renume
Că suntem cu toții frați!

Graiul –piinea cea mai scumpa.
De pe-a noastra glie,
Ce-a strabatut o cale lunga,
Doar pentru a ramane-n vesnicie.

Sangele ce-n vene curge,
Mostenit de-ai nostri buni,
El se varsa pentru cruce,
Pentru limba si parinti.

Sa daruim speranta tuturor!
Domnul ne indeamna,
Sa stie un intreg popor,
Ca graiu-i cea mai pretioasa arma.

România e patria – mamă
e iarba ce creşte-n zăvoi
o luntre ce-a lunecă-n taină
şi-un dor ce se-ascunde în noi.

România e plaiul şi graiul
e neam de străbuni adunat
e zbuciumul inimii mele
de care eu nu am uitat.

România e doina strabună
ce răsună prin văi şi cîmpii
e-o dragoste mare de ţară
cu care creştem,trăim şi iubim.

România e casa bunicii
e vechiul nostru tărîm
aici noi viaţa-o petrecem
in ţara cu care ne mîndrim.

România e suflet stramoşesc
şi-aş dori în veci să trăiască
pe plaiul străăbunilor noştri
în ţara mea Româneasca.

Patria mea

Patria ne e pămîntul pe care ,
Sunt lanuri întinse cu grîne ,
Sunt rîuri cu lacrimi de sînge
Şi neamul ce-n veci nu dispare .

Patria ne e pămîntul, în care ,
E cerul cu furtuni şi ploi
Şi lacrimi de mamă vărsate ,
În şoaptă , în taină şi-n zori .

Patria ne e pămînt pe care ,
Au trăit ai noştri strămoşi
Şi-au luptat pentru dreptate
Ca să ne mîndrim cu ostaşii voioşi .

Patria ne-o fi pămîntul,
Ce astăzi noi îl ocrotim
Şi-l păstrăm cu demnitate,
Căci e-al nostru , şi-l iubim.

De la stramosi am auzit odata
Ca TARA noastra de dusmani e plina toata,
Si-acum mereu luptam pentru dreptate,
Pastrind istoria si sfânta libertate…
Avem tot ce-i mai sfant in lumea asta:
Un neam ca din poveste ,
Credinta si-un sfant popor.
Cu asta ne mandrim in lumea toata,
Ca Basarabia nu-i fata maritata.
Ea-i fiica Ta cea mica
Si rezista mai usor,
Doar ca suntem uniti sub TRICOLOR.
Sa o pazim ca pe o perla
Si nu mi-e frică să strig tare
Traiască România Mare…!

“VISAM LA LIBERTATE”

O Basarabie de sfinti
Lucreaza-n casa Ta,Iisuse.
O basarabie de Sfinti
Si-atitea inca nu sunt spuse….
O Basarabie de prunci
Asteapta-n vaile ascunse.
O Basarabie de sfinti
Mai cer dreptatea Ta,Iisuse.
(Ion Gaina)

Limba ,Patria, Neamul sunt cele mai scumpe cuvinte care exista pentru fiecare din noi.Fara tara am putea fi asemeni mancurtilor ,iar fara limba – putem fi pierduti. Inca de mic copil bunicii si parintii ne spuneau povesti la capatai.Povesti cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene,balade,snoave etc..Dar oare exista copil care sa nu fi auzit cintecele de leagan ale mamei,atunci cind mama ni le canta fiind mici?Toate acestea le-am auzit in limba materna-limba romana care are un farmec deosebit.Anume de acolo, de la leaganul copilariei a pornit dragostea de tara si de neam.Caci ceea ce este pus in sufletul nostru de mic copil nu poate fi sters niciodata Deaceea Patria pentru noi cei care locuim in Transnistria, inseamna tot ce avem mai scump.Numai acel care nu a trecut prin calvarul separatist de la Tiraspol,nu va intelege nici odata ce inseamna sa-ti aperi limba si tot ce-ti apartine!Acum, cand am lasat in urma povestile fantastice si am atins pragul maturitatii,stim bine ce inseamna sa-ti iubesti Patria care se afla dincolo de Nistru si dincolo de Prut.Intelegem perfect ca istoria care ne este predata de profesorii ce au o mare demnitate de a se numi romani,este trecutul,prezentul si viitorul nostru.Cine am fi fost noi fara Marele Mihai Eminescu,fara Domnia Sa Stefan cel Mare,ori fara Mihai Viteazul,sau reprezentantii Sfatului Tarii care , la 27 martie 1918 declara Unirea cu Romania, dar si fara acei care si-au dat viata pentru noi in anii ’90, pentru ca astazi,scapand partial de ghiara comunista, sa putem visa la un viitor mai bun,dar cel mai mare vis este sa avem libertate!
Suntem elevi si stim bine ca datoria noastra este de a invata acum cat suntem pe bancile scolii pentru ca este posibil ca in viitor noi sa fim aceia care vom sta la conducerea tarii si poate vom avea fericirea sa scoatem la lumina poporul nostru romano – basarabean ,numai alaturi de ei sa invingem saracia,foametea si somajul.
Romanii din rezervatia de la Tiraspol care viseaza la libertate, sunt inconjurati de veninul separatist care ajunge la oase.Dar nimeni nu ne impiedica sa ne bucuram de momentele fericite in mica noastra insulita a libertatii, numita Liceul Teoretic “Lucian Blaga”.Aici doar putem visa cele mai frumoase vise.Numai aici petrecem alaturi de profesori cei mai frumosi ani din viata si cele mai fascinante clipe.
Orice sarbatoare ne este infrumusetata de micul tricolor fiindca,privind la culorile-i aprinse parca-ti da putere si rezistenta, si-ti pare ca nimic nu este mai frumos decat ceea ce-ti apartine.
Inca de mica am simtit “gustul amar” al cireselor salbatice anume aici la Tiraspol.Dar am avut bucuria sa cresc avandu-l in suflet pe EL-TRICOLORUL care ne uneste si dragostea pentru EA-TARA mea de dincolo de Prut.De ce? Fiindca radacinile mele vin de acolo,din inima Patriei.Si ne da speranta faptul ca fratii nostrii de la Bucuresti,Pitesti, Brasov,Cluj,Iasi,Vaslui,Timisoara etc,dar si de la Chisinau, ne sunt alaturi,uneori cu cuvinte induiosate,altadata cu un ajutor la care candva numai visam…

Un neam, un mit, un popor
O TARA de care mi- e dor
O suferinta am in piept
Si cu credinta, eu astept…
Astept o ultima speranta..
Numai ea ma tine in viata
Astept sa dispara hotarul
Sa piara odata dusmanul!

1. Transnitria – un teritoriu secesionist din Estul R.Moldova
Transnistria este un teritoriu din Estul R.Moldova care în urma războiului din 1992 a rămas separată de restul țării prin autoproclamarea de către comunistii lui Smirnov a independenței “Republicii Transnitrene”, aici sunt aproximativ o treime de români din cei 550 mii locuitori .Românii în această zonă constituie aproximativ 40% la sută.Însă aceasta nu înseamnă că ei pot studia liber limba română ,deoarece aici în zona ocupată de separatiștii rusi,limba română este persecutată, are loc o epurare etnică a băștinașilor români.Mai ales, au de suferit copiii românilor care studiază în cele opt școli românești din Transnistria, motivul fiind,că nu au voie să vorbească dar și să studieze în limba maternă. Suferă și cei,care-și dau copiii la aceste școli .Nu o singură dată părinții lor au fost chemați la securitate și persecutați,impuși fortat să-și ia copiii de la școala cu predare în limba română și să-i transfere la școlile rusești unde elevii să aibă toate condițiile necesare de care are nevoie un elev pentru a studia in grafia chirilica.Însă cei care doresc ca copii lor să aibă un viitor luminos,iși aduc odraslele la școala română,fiindcă stiu bine că viitorul copiilor este Europa.O parte din părinți au rămas pe poziții,renunțând la posturile care le ocupau numai ca copii să studieze limba bunilor și a străbunilor lor.Ei au fost nevoiți să apere locașul sfânt zi și noapte atunci cînd se puneau la cale atacuri nocturne pentru a distruge tot ceea ce este legat de cuvântul român.Nopti nedormite, se blocau în incinta școlii împreună cu profesorii pentru a salva clădirea,pentru a apăra drepturile copiilor fiindcă vedeau bine că altă cale nu există.

2.Primul contact cu școala și prima vizită în țară
Liceul Teoretic “Lucian Blaga”(in trecut,scoala generala nr.20) ,este situat în centrul orașului Tiraspol – resedința a autoritatilor acestui teritoriu secesionist.Cladirea liceului modestă în care la moment învață 237 de elevi, în fruntea căreia se află directorul liceului,Ion Iovcev și doi directori adjuncți:Tatiana Andrieș și Raisa Padurean.În comparație cu anii 1989-2000,cînd în școală studiau peste 800 de elevi,multi părinți,după devastarea din 1994 și cea de a doua devastare din 2004, au fost nevoiți să ia copii și să părăsească orașul,alții au transferat copii în școlile rusești deoarece au fost forțați de securitatea de la Tiraspol.Au rămas însă cei mai rezistenți.
Eu am avut fericirea să făc cunostință cu școala română nr 20 din Tiraspol, încă pe cînd aveam aproximativ 2 anișori.Eram un copil “zbînțuit”,fugeam de la grădinită și uneori mama mă lua cu ea la școală.Pot spune că am crescut în ochii profesorilor.Așa am făcut cunoștință cu profesorii,cu viața de elev,cu școala romînă.Cînd am crescut un pic mai mare ,mă străduiam să înteleg cu ce se ocupă elevii în timpul orelor,fiindcă în timpul recreațiilor observam bine: ei zburdau care și încotro. La virsta de 3 ani am vizitat pentru prima dată Romania.Am plecat împreună cu elevii de la școală la un Festival Internațional al Cîntecului și Portului Popular românesc la Vălenii de Munte.A fost o călătorie care mi-a rămas în memorie pentru totdeauna!
Apoi a venit timpul să merg la școală în clasa I. Eram mică de statură in comparație cu ceilalți colegi de ai mei.Dar,probabil, aveam cea mai mare fundiță.La acel careu de deschidere a noului an de învățământ am primit în dar prima mea carte-abecedarul,care m-a condus în lumea cunoștințelor.Dar timpul a trecut așa de repede că nici nu am observat cînd am ajuns să studiez la liceu.Au rămas în urmă acele zile mohorâte de care-mi amintesc cu durere în suflet.

3.Anii de gimnaziu și devastarea din 2004.
Acum studiez la liceu și cu tristețe îmi amintesc de evenimentele prin care am trecut împreună cu profesorii mei.Timpul se scurge prea repede peste tîmplele noastre,lăsându-și amprenta pentru un veac și mai mult.De fapt, nu timpul trece,ci noi trecem prin timp,și odată cu trecerea multe se schimbă. Cert este că școal este lăcașul de lumină și cultură veșnic tănăr.15 iulie 2004.O zi de neuitat pentru noi,elevii și profesorii români din Tiraspol.Aș scrie un roman întreg despre acea zi de grea cumpănă.Milițieni înarmați cu bastoane de cauciuc și nu numai,fețe criminale care scoteau tot din școală,încărcau în mașini și transportau averea în direcții necunoscute,profesori,părinți și elevi disperați,lacrimi de durere pe fața tuturor, intimidări și batjocură din partea fortelor de ordine,care la acel moment aveau toată puterea în mîinile lor.
Începând cu data de 15 iulie,acea zi de grea cumpănă,au început protestele în fața școlii…, iulie,august- profesorii împreună cu părintii si elevii zi de zi au pichetat și ambasada Rusiei la Chisinau.Fiind fugăriți,avertizați și amenințați cu răfuiala de către milițienii lui Smirnov, protestam în fața școlii și nu numai pentru a ne apara drepturile,dar și pentru a cîștiga libertatea de care atit de mult avem nevoie.
1septembrie 2004-prima lecție de PATRIOTISM în mijlocul drumului.Înconjurați de milițieni,pe tot parcusul drumului din fața școlii.Noi,copii recitam poezii,cintam cintece,iar ei,cei care în luna iulie devastase școala,probabil prea bine înțelegeau ce dorim noi.O elevă din clasele primare-Natalia Musteață,în momentul cînd “o turmă” de milițieni au înconjurat-o și o trimiteau acasă.zicînd:”…tu nu ai școală….”,ea striga în gura mare:”.. iată școala mea,aici a învățat fratele meu,aici au învățat surorile mele,și aici voi învăța și eu,și voi nu aveți dreptul să mă alungați acasă….”,aceste cuvinte i-a lăsat șocați pe cei,care părea să rămână proști în fața unui copil.
Septembtie,octombrie,noiembrie,decembrie,ianuarie, elevii liceului nostru parcurgeau zilnic distanța de la Tiraspol la Copanca, aproximativ 35 km pentru a continua studiile in limba română,ca mai apoi să cîstigăm acea bătălie care a fost dusa împotriva noastră pe nedrept.Amintiri grele,fiindcă zilnic aveam “fericirea”să trecem prin postruile înarmate de separatiști pentru a ajunge la școală, acolo în satul Copanca raionul Căușeni,care se află pe malul drept al Nistrului.Elevii de la Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri ne-au devenit cei mai buni prieteni.Ei ințelegeau bine prin cîte greutăți trecem și, cred eu, numai un copil putea să înțeleagă ce însesmnă să te trezesti la ora 5 dimineața ca să ajungi la timp la școală .Nu am uitat nici acidentul care a avut loc în momentul cînd ne întorceam de la școală.Autocarul era supraîncărcat cu elevi și la un moment dat a sarit o roată.Șoferul era un domn experimentat și numai după ce au coborât toți speriați din autocar el a observat că și a doua roată era în pană.Și acum văd fețile profesorilor-însoțitori,dna Pisarenco Elena și dna Nicolaev Valentina,care pentru un moment au pierdut darul vorbirii.Dacă Dumnezeu a fost alături de noi,am cîstigat,nu cu arma,dar cu cuvîntul,nu cu ura față de dușman,dar cu dragostea față de limba română și dragostea față de țară.Sigur că și susținerea Statului Român și a Organizațiilor Internaționale pentru apărarea drepturilor omului. și la 7 februarie 2005, am revenit la studii în mica noastră clădire.

4.O sărbătoare de vis
Înfruntând toate greutățile, anul acesta la 7 februarie am ajuns să sărbătorim 19 ani de la înființarea Liceului Teoretic ”Lucian Blaga” si 5 ani de la revenirea la studii după devastarea liceului din anul 2004.Anume la 7 februarie 2005 elevii și părinții lor, alături de profesori, s-au bucurat de acele clipe de neuitat.Imi amintesc cum în ziua de 7 februarie anul 2005,elevii liceului nostru în cadrul concursului”Am revenit la TINE,drag liceu”,urmau sa spuna în versuri:
Am revenit la tine,drag liceu
Astă vara te visam mereu
Te pictam pe foi și în caiete,
În album și pe perete…
*
Liceul meu a revenit la viață.
Răsună glasuri de copii frumoși
Să fim eroi el ne învață
Frumosul să-l luam de la strămosi…
*
Am revenit la tine, drag liceu,
Trăiești în sufletul și-n gândul meu
Să ne-nfloresti, să-ntineresti,
Cu noi, copiii tăi, să te mândresti!

Cu ocazia celei de-a 19-a aniversări, pe data de 7 februarie la liceu s-au adunat profesorii, elevii, absolvenţii şi părinţii pentru a-i spune şcolii dragi: „La mulţi ani!”.
Sărbătoarea a început cu slujba religioasă după care a urmat sfințirea locașului.Este o traditie frumoasă la noi în liceu: atunci cînd sărbătorim Ziua liceului să sfințim locașul fiindcă știm că Dumnezeu de acolo de sus ne ajută să înfruntăm toate greutățile.Credința în Dumnezeu și dragostea de limba română , dragostea de istoria nemului ne face mai tari,mai puternici,mai rezistenți.(poza de la slujba religioasa)//////////////
Elevii,profesorii si toți cei prezenți la slujba religioasă, s-au rugat pentru noi,pentru binele nostru,pentru sănătatea tuturor românilor care învață în acest liceu multpatimit.Dupa terminarea slujbei părintele Vitalie a sfințit toate încăperile din liceu,astfel curățând locașul de duhurile rele.Numai așa Dumnezeu poate apăra acest locaș sfânt.
Concertul care a fost pregatit de elevii liceului ,a adus o mare bucurie în sufletele tuturor.Profesorii,părinții,buneii,prezenți la festivitate radiau de bucurie atunci, cînd copiii lor interpretau cintece în limba română.Ele păreau a fi cele mai minunate fiindcă erau cîntate în limba maternă și nu de altcineva,dar de copii lor care studiază în acest liceu minunat.Unde în altă parte ,aici în Transnitria,să mai poți auzi cîntece și poezii în limba română?

5.Nu-i sărbătoare fără oaspeți
De data aceasta oaspeți de onoare au venit de la Chișinău,din România si din SUA, printre ei:George Simion și Iulia Modiga, 2 studenți din București care au adus darurile multașteptate: calculatoarele de care avem nevoie foarte mult,microscoapele care la fel ne-au lipsit si cel mai important, un proiector fară de care profesorii sunt ca și fără mîini la ore.În cadrul campaniei “Uniți sub tricolor” ,ei au reușit să vîndă Cd-uri cu muzică patriotică și să aducă micile bucurii nu numai în inimile elevilor,dar și ale profesorilor din liceu.Citeva calculatoare si literatură colectată a sosit și de la Brașov.Tudor Țigău, a avut grijă ca aceste calculatoare să ajungă la timp.Noi,elevii am organizat o expozitie de picturi,care la fel a fost întitulată “Uniți sub tricolor”.
Dl.Vasile Șoimaru,alt oaspete de onoare,care a ajuns cu mare greu la Tiraspol,fiind întors initial de la “vama separatistă”, a dus și a lăsat liceului expoziția de fotografii “Transnistria toată”.În discursul său,ne-a dat de înțeles,că eleviii și profesorii liceului nostru sunt adevărați eroi.”Cei mai mari eroi,sunt aici la Tiraspol…..”, a spus dl.Vasile Șoimaru.
Iar domnul Mihai Nicolai,ajuns la liceu tocmai din SUA,a rămas placut impresionat de cele văzute în incinta liceului,de lucrurile frumoase care le fac elevii împreună cu dascălii lor.
A urmat la cuvant Doamna Tatiana Andrieș,directorul adjunct al liceului și profesoară de limba și literatura română care a pus temelia școlii românești din Tiraspol.E una dintre cei,care a trecut prin hărțuiala comunisto-smirnovistă.Atunci,în anul 1989,cind au fost deschise primele clase de elevi ale școlii primare.Erau trei la număr:clasele I-III-a,care numărau 30 de elevi.Dumneaei umbla si aducea copii de mînuță la școală.Era acea profesoară care convingea părinții că a studia la școala română este o cinste și o mare onoare,mai ales pentru romînii,care mulți ani au avut de suferit……
“Sărbătorirea hramului e un prilej deosebit de a ne aduna toţi la noi acasă. Liceul poartă pecetea verticalităţii profesorilor şi a elevilor, iar aforismul blagian ” Cine crede în zbor e stăpîn peste zare” ne caracterizează pe fiecare în parte. Atmosfera de sărbătoare ne umple inima de bucurie şi împliniri. Noi, profesorii , ne bucurăm de succesul discipolilor noştri, care şi-au luat zborul de aici şi se realizează în diferite domenii , în diferite colţuri ale lumii. Multiplele probleme au rămas, dar nicicum nu pot să strivească din noi frumosul, dragostea şi demnitatea de neam. Doresc tuturor realizări şi în viitor să regăsiţi tot ce vi s-a luat în anii precedenţi”
Directorul liceului dl. Ion Iovcev, a încheiat aceste manifestari cu următorul discurs:
“Am luptat şi Dumnezeu ne-a ajutat să rezistăm” . Pentru el, cea mai mare realizare este că, în 19 ani, peste o mie de copii au fost salvaţi de ideologia smirnovistă. Un copil care a trecut prin Liceul „Lucian Blaga” ştie că vorbeşte româna şi ar putea da lecţii de demnitate naţională chiar şi unor politicieni de la Chişinău.
Sărbătoarea liceului s-a încheiat cu emotii profunde.

6.Epilog
Acum,cînd comunistii au fost inlăturați de la putere in R.Moldova suntem în așteptarea marilor realizări.Odată cu venirea la guvernare a forțelor democratice,sperăm că într-o bună zi ne vom simți și noi liberi în tot ceea ce facem,pentru că pentru noi, anii de liceu înseamnă un examen al vieţii, “o lecţie de patriotism adevărat, nu de paradă, de care vorbesc comuniştii”, spune colega mea Irina Bolboceanu, “dar o lecție de demnitate națională”.

Al străvechilor zbucium eşti
Cea mai rămas din tine?
Mii de suflete continuu răneşti,
Pulsu-mi tresare din mine

Pe pămînt străvechi şi magic
Zic cu mare demnitate,
Limba neamului meu,dacic
Cea română,a rămas,măi frate.

Slova ei e Patria-n fiinţă,
Căntul e rodnica ţărînă.
Şi copiii – veşnică biruinţă
Pentru limba cea română!

Chiar de s-a umplut poporul,
De eroare şi minciună
Tot aici se-ntoarce dorul-
Lîngă limba cea română!

Tu, mă iartă, iartă-maică sfîntă
Că te-am lăsat inconjurată de haini
Căci precum Mioara cîntă-
Vor să mi te fure bacii străini.

Dar îţi strig cu demnitate
,,Chiar şi înjungheată de răul cîine,
Îţi zic şi ţie, măi frate,
Limba mea, a mea române! ’’