Şi surprizele nu se termină aici: pe 28 noiembrie, C.I.A. se vor afla la Madrid pentru a promova proiectul Uniţi sub tricolor, la Tineriada RoMadrid, Ziua Naţională a României. Afişul aici

Cât despre RO, vă lăsăm să ascultaţi aici piesa lui, Grâu şi neghina.

Versurile piesei:

nu decizi cand sa existi
la-nceput primesti laptic sa rezisti,
apoi cresti si uiti ce esti in intaiu’ fel,
ca erai de nu puteai s-omori nici musca din el;
sa-ncep din spate: un tiran avea caini
care cand aveai idei, iti luau sangele-n maini;
intr-o zi ei s-au gandit sa se faca lupi
si de Craciun, l-au linsat, trecutu’ sa-l astupi.
ca detineau pe stupi controlu’, bonadarii
colaborau cu interese de peste delfinarii;
tu nu vedeai cine erau teroristii
ca trebuia sa fii speriat sa nu misti si sa nu stii
c-acesti securisti faceau neo-activism
si-isi pregateau firmele pro capitalism,
imbracati in pulover si cu carnet de munca
la strung, uzina sau orice treaba marunta.
deghizati in cinstiti si revolutionari
comunicau ca prin connex conturi peste hotar;
au fost rafuieli, vendete si lupte civile
intre usla, armata si sefi de post si pile
si garzi patriotice cu mana pe arme,
s-a tras de frica in bloc in civili si cazarme;
s-au decapitat uslasi pe care-au scris tero
apoi predara ganu’ c-anu’ veni cu nou’ dero’
nu uit camioane d-ostasi cusuti cu sarma ghimpata
adusi pentru-a fi ucisi la comanda tata;
apoi veni calmu’ lumea se retrage
frontu’ rage la TV: “stop nu se mai trage!”
armata-i cu noi, cei 2 batrani morti,
emblemele jos gata, “sunem democrati toti”
dar mai tarziu cativa observa furtu’
si-n functii criminali ce si-au schimbat statutu’;
la alt cap de fir firavu’ trandafir
se sperie ca se prinde lumea dupa delir,
dar gasind in adanc solutia striga
“brigazi de bagabonti amentinta revolutia” cica,
si-apar aparatori ca din pamant ridicati
printre niste muncitori rasculati infiltrati
secursiti curati pe maini, da’ la fel imbracati
care ziceau: “uitati, in asta dati, asta nu,
p-asta-l mutilati” ia zii, cum ar fii sa fii tu?
prins in psihologia de grup barbara -
un cablu in bot si borsu’ ce-ti zboara instant pe nara…
zic fiecarui barbat care-atunci a dat
sa fie sigur ca singur lasu’ s-ar fi udat,
si-erau si-unii ce stiau bine de ce dadeau
sa stea omerta si regimu’ peste coclau.
la fel ca KKK si-au facut legea
racoland judecatori si tot ce vrei in zece-ani;
cine-ar fi crezut ca azi astia-au tara pa maini
si cele mai mari trusturi peste fabricile de paini?
teoria conspiratiei se termina-n etape
cu disparitia biologica a acestor javre
sclave intereselor antisocial-bolnave
cand poporu’ nou va sta-n fata lor ca la Tapae,
dar de data asta fara arme ci-n spirit
ca orice miscare de mase continua razboiu ciclic,
n-au nicio eticheta cu care ma identific
cand privesc viata si moartea ca p-un cadou mirific.

Vizitaţi www.raku.ro şi raku.greenchannel.ro

Deşi majoritatea pieselor ar fi meritat să apară pe material, numai una a putut fi aleasă iar aceasta este România mea, semnată de Kryp şi Bullet. Felicitări!

Rezultatul votului poate fi văzut aici, numărul total de voturi este de 1269. Cu ceilalţi artişti care au ocupat locurile fruntaşe vom continua colaborarea la următoarele acţiuni din cadrul proiectului Uniţi sub tricolor.

Restul pieselor vor fi disponibile la download, pentru cei care cumpără în original compilaţia Uniţi sub tricolor. Puteţi comanda şi voi albumul aici.

Ni s-a părut o chestie interesantă şi o oportunitate să ne spunem păsul. Ştim şi noi ce se întâmplă în Basarabia iar noi ţinem cu românii, oriunde ar fi ei. Brugner ne-a propus să participăm, pentru a ajuta românii din Tiraspol, sunt mulţi copii acolo care au nevoie de ajutorul nostru. Nu am mai participat la vreo acţune caritabilă până acuma.

Legat de piesa Libertate, e sugestiv titlul, e exact ce vrea românul. Nu că acum nu am avea libertate dar mai avem multe bariere de trecut, în special peste Prut. E vorba de libertatea românialor, în special a celor din Basarabia. Ascultaţi-ne mesajul, a tuturor artiştilor de pe compilaţia UNIŢI SUB TRICOLOR

Susţinerea lui faţă de românii din Basarabia s-a materializat şi în afara scenei, în cele ce urmează puteţi vedea imagini de la manifestaţiile de susţinere a revoltei tinerilor basarabeni din aprilie:

Albumul are ca scop ajutarea liceul Lucian Blaga din Tiraspol, fondurile rezultate în urma vânzării CDului urmând a fi donate românilor de acolo. Comandă CD-ul

Despre Bitză şi felul cum gândeşte puteţi afla mai multe în următorul articol, scris pe blogul lui în aprilie 2009:

Mai e vreun român în România?
Am fost vineri, in Piata Universitatii, la demonstratia-protest organizata ca reactie la ce se intampla in Chisinau. Mi-a placut mult ce am vazut, cateva mii de manifestanti entuziasti, oameni care, fara sa aiba un interes anume sau un scop ascuns, au iesit in strada, sa isi exprime sustinerea pentru romanii din capitala Moldovei si sa atraga atentia asupra gravelor abuzuri de peste Prut.

Au vorbit cativa oameni la tribuna, s-au citit mesaje de solidaritate, timp in care a venit la mine cineva care vorbise mai inainte, sa imi multumeasca pentru ca sint prezent la manifestatie. I-am reaspuns ca nu este cazul sa imi multumeasca, pentru ca am venit din convingere, mi se pare normal sa iei atitudine in fata unor atrocitati care se intampla altor romani. Am refuzat politicos invitatia acestuia de a ma urca pe scena si de a adresa cateva cuvinte multimii, pentru ca acolo, in Piata Universitatii, participasem, copil fiind, impreuna cu tatal si sora mea, la evenimentele care au culminat cu mineriada si nu stiu daca eu as fi fost cel mai potrivit continuator al oamenilor care luasera atunci cuvantul, incercand sa convinga bestiile aduse de Iliescu (un lider politic impus de un sistem putred), si pe ceilalti conducatori de moment, in 13-15 iunie `90, ca violenta nu este o cale. Regret ca am fost nevoit sa refuz o invitatie care, de altfel, mi-a parut foarte sincera si deschisa.

Trebuie sa recunosc, undeva, in mintea mea, ceva nu se leaga. Nu imi pot imagina ca cineva sanatos la cap, ar putea crede ca Basarabia e altceva, decat pamant romanesc. Nu se poate sa fie altfel! Este in natura lucrurilor! Miile de ani, cultura, traditia, credinta, bisericile, nu pot fi sterse doar pentru ca un alt lider politic impus de acelasi sistem putred, ameninta cu tancuri manifestanti. Am auzit si vazut la televizor (mi-am reparat televizorul, nu mi l-as mai fi reparat…), ca Voronin tot insista ca romanii sa isi vada de treaba lor, insinuand ca ar fi amestecati in aceasta revolta spontana. Acum, e clar ca trebuia sa arunce pisica la cineva, altfel ar fi trebuit sa isi recunoasca propriile greseli, dar, independent de faptul ca romanii nu sint amestecati in evenimentele de la Chisinau, cred ca Basarabia ESTE treaba romanilor. La fel cum treaba lui Voronin, daca ar reprezenta intr-adevar Moldova si romanii de acolo, ar fi in primul si in primul rand, relatia cu Romania, dar expulzarea ambasadorului nostru de la Chisinau, impreuna cu arestarea/sechstrarea ziaristilor romani de acolo spun multe despre interesul real al presedintelui rus, pardon, moldovean.

In Romania, opinia publica a chelalait si inca mai chelalaie, saptamani intregi, despre un abuz facut de catre autoritatile romane, asupra unui om caruia i s-a furat masina si care a luat decizia sa aplice o noua lege – aia personala. Sute de romani (si asta din date oficiale, cine stie cati sint neoficiali, ca mortii de prin inchisorile comuniste) sint batuti si calcati in picioare, la propriu si la figurat, in Chisinau, iar noi nu facem nimic si, ceea ce este mai dureros, nici nu spunem nimic. Cucoana mare, numita media romaneasca, a uitat sa faca acte de caritate si sa sustina cauze bune, doar pentru ca sint bune, fara alte beneficii cuantizabile in conturi de banca si/sau servicii personale. Ceea ce se intampla la Chisinau ar fi trebuit sa genereze mii de ore de talk-show-uri si zeci de mii de stiri, nu cine stie ce arestari si reglari de conturi intre interlopi, la urma urmei nu atat de importante, pentru noi ca natiune.

Sa facem o scurta recapitulare a managementului in ceea ce priveste integritatea Romaniei din ultimii ani, pentru care toti politicienii au ars-o sub tricolor, cu un juramant, poveste scurta lunga, la genul “Sa moara mama, daca nu manac jaratec pentru Romania!”. Rosia Montana – liniste si pace, nimeni nu a mai zis, facut, nimic si, vorba aia, daca nu tipa nimeni, inseamna ca e totul in regula, desi sintem , in continuare, la doi pasi de a pierde una dintre cele importante zone din Romania, din punct de vedere economic. Insula Serpilor? “Da-i dreacu` de serpi, si asa nu-mi plac, mai bine da pe Acasa, mai vedem un poponar, un travestit, ceva, mai plange o baba, mai schimbi postul, mai vezi un smecher care-si baga organe in organele de stat…”. Maghiari si secuii revendica autonomia zonei din jurul orasului Targu Mures, au inventat nu stiu ce tampenie de Tron si Regat Secuiesc independent, mi-e si scarba sa mai dau detalii, pentru ca toate se opresc in acelasi loc, in care straini vor sa vina sa ne prosteasca, ca pe copii, ca ce zic ei e bine si ca noi nu ne pricepem oricum, iar rezultatul este ca Romania pierde in aproape orice contact cu exteriorul. Paradoxul este ca ne meritam soarta, pentru ca romanii stau in genunchi in fata oricarui lucru si mangla “de la straini”. Tot ce vine de peste hotare pare autentic, real, in timp ce tot ce ar putea spune, gandi, scrie, canta, desena, inventa un roman, este, din start, devansat de importuri. Daca un bastinas din Noua Papua face un cacat, poti fi sigur ca o sa apara un roman care o sa zica “Se vede ca e cacat din Noua Papua, facut de un bastinas de pe acolo, e marfa buna, romanii nu fac cacatul cum se face acolo, cacatul din Noua Papua este mult mai bun ca ala din Romania!”.

Pai, sa moara caprioarele mele, daca le iese schema la unguri si ne fac cheie cu Ardealul, Basarabia este sub ocupatie, resursele (si nu numai) ni le ciordeste oricine face o inginerie economica, destul de simpla ca sa o poata intelege si un politician roman (sint putine scheme atat de simple, dar functioneaza mereu), dupa Basarabia o sa vina, probabil, mai devreme sau mai tarziu, Moldova (noastra), Dobrogea are sanse sa o cumpere vreun rrom, doua, cu cola, dam Oltenia la bulgari, pe niste castraveti, Muntenia mai e putin si o sa fie exterminata din cauza poluarii si a traficului, rezolvam alte cateva inconveniente legate de teritoriile ramase si aia e, gata, ne-am cacat pe ea de tara, ce atata bataie de cap? E usor de imaginat discutii despre viitorul nostru ” Romanii? Care romani?! Aia au fost acum cateva sute de ani, pana prin 2100. Parca mai ramasesera pe langa Marea Neagra niste rromani, dar aia fura, insala, mananca lebede…”

Situatia actuala, la est de Prut, ar arata cam asa : locul unde Stefan cel Mare (cel pe care l-am sanctificat cu surle si trambite) a construit zeci de biserici, unde si-au dat amarata de viata (si asa plina de mizerii si necazuri), sute de mii de romani, ca sa il apere si sa il transmita mai departe mandrelor vlastarelor (astia sintem noi), care sa il apere la randul lor, mai departe, ei bine, exact in momentul in care citesti acest articol, in acest loc de legenda si basm este gazda unor atrocitati infioratoare la adresa romanilor si, in general la adresa unui om, indiferent de nationalitate.

Nu mai sintem in ceasul al doisprezecelea. Sintem in pericol sa pierdem ceasul, cu tot cu ceasornicar si cu pravalia unde se vand ceasurile. Mai e vreun roman in Romania?

Bitză – Armele pregătite mereu, de pe albumul Fapte bune, 2006:

- În primul rând spune-ne câteva cuvinte despre tine şi cum vezi proiectul Uniţi sub tricolor şi implicarea civică a românilor.
- Salut! Sunt Butch, fac anul ăsta 30 de ani; sunt un tip care cântă hip-hop, cam aşa m-aş defini. Referitor la proiect, ţin să vă felicit pe voi, cei care sunteţi acolo şi ţineţi de mult steagul sus. Îmi doresc să vindeţi cât mai multe CDuri pentru că fiecare CD cumpărat trimite nişte bani exact în locul unde este nevoie de ei, adică la liceul român din Tiraspol. Restul, ce să-ţi zic, discutăm despre basarabeni şi despre lupta voastră de ani buni, eu sper că a schimbat măcar câteva minţi, pentru că eu observ din ce în ce mai mulţi oameni care sunt dispuşi să deschidă ochii şi să vadă că, orice ar zice oricine, suntem fraţi şi noi şi ei şi ne leagă tot. Dar în acelaşi timp văd foarte mulţi care… uite, citeam nişte comentarii pe anumite siteuri şi forumuri şi vedeam oameni care scriau lucruri de genul “Frate, ce atâta Basarabia pământ românesc, treziţi-vă, e 2009, nu mai are niciun sens să luptaţi”. Atitudinea asta blazată pe mine mă seacă pentru că toţi artiştii care sunt pe materialul ăsta exact despre asta vorbesc: trebuie să rupi inerţia aia care te leagă de tot felul de boli, prin boli înţelegând lucruri sădite în noi de comunişti şi de generaţii de politicieni care nu vor să gândim. E foarte simplu, avem aceeaşi limbă, avem aceleaşi culori pe steaguri, suntem aceeaşi ţară de fapt, da? Suntem despărţiţi de o istorie vitregă şi de nişte conjuncturi proaste. Asta să zicem că a fost istoria, dar mai suntem despărţiţi, în momentul ăsta, de o clasă politică căreia nu îi pasă de ce se întâmplă. Şi dacă lor nu le pasă eu zic că toţi artiştii adunaţi pe materialul ăsta sunt de fapt gurile care strigă tot manifestul ăsta.

- Cum îţi explici faptul că în ultimii ani au apărut tot mai multe piese de atitudine socială şi inclusiv patriotice, nu patrio(re)tarde? De unde hiphopul românesc al anilor ‘90 se axa pe alte lucruri, promovate excesiv şi de massmedia, se vede o schimbare, mai ales în mediul underground al mişcării dar şi în mainstream.
- Şi trupele care sunt foarte cunoscute, şi trupe mai puţin cunoscute au avut un mesaj comun din punctul ăsta de vedere şi asta ţi-aş zice că, în hip hop şi cred că poţi să mai găseşti şi alte genuri de muzică cum ar fi rockul sau punkul, asta e muzica care în anii noştri suportă mesaj. În rest, crede-mă, mi s-ar părea bizar să văd trupe comerciale de dance cu un mesaj de genul ăsta. Oamenii care vor să spună ceva prin muzică fac ori hip hop, ori rock ori punk, restul există la nivelul de a dansa. De ce s-a întâmplat asta? Primul lucru ar fi şi sunt convins că trupele care au făcut piese cu mesajul ăsta au conştientizat anumite nevoi ale societăţii în care ne desfăşurăm , aşa ca nişte peştişori.

- Ai urmărit evenimentele din aprilie din Chişinău, şi dacă da, ce impresie ţi-au făcut?
- Le-am urmărit şi crede-mă că m-am gândit foarte mult timp la ce-a fost acolo.Vezi, şi la ei e aceeaşi ruptură care e şi la noi, o ruptură pe generaţii. Sunt bătrânii, generaţia 40+ care văd cu totul altfel lucrurile. Eu cred că a fost un mare strigăt al tinerilor de acolo care încep să vadă nişte lucruri pe care generaţia părinţilor lor nu le vedeau şi care au şi altă doză de curaj. Asta m-a impresionat pe mine.

- Ce ne poţi spune despre proiectele muzicale în care eşti implicat şi ce planuri ai pe viitor?
- O să fiu foarte scurt: într- lună sper eu, o lună jumate, deci până la sfârşitul anului e gata albumul meu, care se cheamă Fiul risipitor. Asta ar fi lucrul la care mă concentrez şi la care muncesc acum. Pe viitor ce să zic, o să cânt cu prietenii mei, în diverse ocazii şi ipostaze, de la Dagga la EMIL. Pentru cei care vor să asculte ceva de pe Fiul Risipitor: http://www.myspace.com/fiulrisipitor

- Dintre artiştii de afară, ce modele ai tu, şi de ce?
- Eu ascult mai multe chestii de-afară. Asta cu modele nu ştiu exact ce să spun, sunt oameni pe care îi apreciez ca fel de a privi lumea, ca fel de a privi muzica asta. Îmi plac foarte tare oamenii care înţeleg că în spatele muzicii e un manifest iar noi educăm şi trebuie să dăm oamenilor lucruri de care ei să se sprijine. De afară ar fi mulţi oameni pe care îi apreciez dar sincer, în ultimul timp, mă gândesc că sunt din ce în ce mai importanţi oamenii de aici, adică trupele din România care pun încărcătură în spatele textelor lor şi care chiar vor să schimbe ceva. E evident că sunt generaţii care vin din spate pe care noi toţi, toate trupele, le influenţăm. Asta e cel mai important, să fii conştient de rolul pe care îl ai şi să transmiţi generaţiilor care vin lucruri în care să creadă, să le explici lucruri pe care nu le ştiau şi adevărul care li se ascunde, cum ar fi exact lucrul de care vorbim. Sunt tineri de 16 ani care n-au nici o idee, nu sunt legaţi de politică, asimilează politica cu câteva posturi de televiziune la care se uită părinţii lor şi  îi stresează maxim şi care refuză din start orice contact cu realitatea asta.

- Crezi că am reuşit să scăpăm de comunism şi mai ales de comunişti?
- Expresia cu “gulerele roşii” e din ce în ce mai prezentă, chiar dacă sunt unii care au uitat de doctrină n-au uitat de comportament şi n-au uitat de, împărtăşesc aceleaşi principii, aceleaşi valori. Oricum, toată clasa politică e undeva la vârsta părinţilor noştri care sunt exact oamenii care s-au format în comunism. Adică sincer, tu ne-ai vedea pe noi trăind în altă lume? Nu, pentru că ne-am format aşa. Acelaşi lucru se întâmplă cu ei, sunt o generaţie de oameni care s-au format, au studiat , li s-au indus nişte valori în comunism. Deci, chiar dacă au trecut 20 de ani de la revoluţie, eu nu cred că lucrurile astea s-au schimbat prea mult., sunt aceeaşi oameni. Şi atunci clar trebuie să vină un nou val, un val din generaţia noastră, oameni care la Revoluţie să zicem nu aveau mai mult de 18 ani, adică nu apucaseră să se dfinească şi să se formeze ca şi caracter sub comunişti. Problema cred că e mai mare, adică sunt toţi oamenii tineri care învăţând politică în organizaţiile de tineret a unor partide, pe lângă bătrânii politicieni cred ca o sa duca ciuma asta roşie. E ca şi cum ai fi făcut baie într-o apă roşie, ieşi din ea, dar chiar dacă intri într-un lac absolut curat un timp urma aia roşie o să se ţină după tine până o speli pe toată.

-Ca cerneala.
-Da, exact ca cerneala. Cred ca e, hai să-i zicem, sindromul Cerneala. Sunt tipi tineri, de vârsta noastră dar care sunt convertiţi foarte repede şi care o să urmeze probabil calea părinţilor lor spirituali, oamenii care-i învaţă să fie politicieni. Îmi doresc foarte mult să apară o generaţie care chiar să facă ceva. Uite, mă gândesc la oameni care ar putea să studieze afară. Să nu mă înţelegi greşit, nu sunt chiar deloc convins de noul sistem în care trăim. dar privitor la întrebarea cu comunismul, aş prefera un om care s-a educat politic afară, vorbesc de politicienii de meserie. Atâta vreme cât înveţi politică în România, care şi aia e cvasi retardă din punctul meu de vedere. că numai politicieni nu sunt. Mi-aş dori să apară un om care să fi învăţat politică, în altă parte, nu aici. Bine, nici la Moscova, hehe.

- Ce ne facem că toţi dorim “să apară, să se facă, să se întâmple ceva” şi tot aşteptând să pice din cer treaba, nu se mai întîmplă pentru că nefăcând nimic nu o să se întîmple niciodată nimic. Uite, de exemplu noi avem proiectul Uniţi sub tricolor, dorim să ajutăm liceul românesc din Tiraspol, să le ducem de Crăciun pentru materiale didactice banii de pe 1 000 de Cduri Uniţi sub tricolor vândute. În lumea asta materialistă şi indiferentă la diferite cauze şi cu o societatea noastră lipsită de spirit civic, crezi că o să ajungem să ne atingem ţelul?
- Eu sper… Oricum, tot proiectul ăsta şi tot ce faceţi nu că este demn de merit, pentru mine sunt lucruri care contează. Exact cum ziceai şi tu, sunt foarte puţini oameni care fac ceva. Aşa şi eu discut cu mulţi, şi sunt oameni care înţeleg foarte multe lucruri şi vorbesc despre foarte multe lucruri importante şi care conştientizează anumite carenţe ale societăţii în care trăim şi care, cu toate astea, nu fac nimic. Tu ştii foarte bine cum discutam cu foarte mulţi şi apoi ne trezeam la un miting anti-politicieni sau în alte momente importante pentru basarabeni că dacă erau câteva sute de oameni eram bucuroşi. Sunt lucruri pe care le gândesc şi le simt mii de oameni, zeci de mii de oameni. Numai că au o inerţie foarte mare, nu înţeleg de ce nu ies în stradă. Ştii, cum e în Franţa dacă Guvernul dă o lege care defavorizează să zicem, cultivatorii de orz, ăia blochează 6 artere principale şi toate intrările dintr-un oraş mare şi practic tot oraşul. Şi ies toţi în stradă, uniţi de acelaşi scop. Ei, noi se pare că e mai greu să ne unim şi de asta proiectul Uniţi sub tricolor mi se pare foarte important. Nu ştiu, tu ai zis 1 000 de Cduri vândute, ar fi 1 000 de oameni care aderă la nişte idei. În afara faptului că ajutăm liceul românesc din Tiraspol, în momentul în care cumperi materialul ăla exact asta faci, aderi la ceva, şi asta înseamnă că-ţi pasă.Poţi să nu-l asculţi dacă nu vrei dar eu sincer, chiar dacă ar fi din alt gen muzical pe care nu l-aş asculta în mod normal, aş cumpăra asta exact ca o formă de a adera.

- Ce vrea să transmită piesa Roşu, piesă ce se va afla pe Uniţi sub tricolor?
- Roşu e manifestul nostru şi, ca să zic aşa, strigătul faţă de societatea în care trăim. Cred că nici măcar nu e o piesă care suportă metafore, toate lucrurile pe care le-am scris toţi trei pe piesă sunt prin prisma unui jurnalist, sunt lucruri pe care le vedem şi conştientizăm toţi.

- Un mesaj pentru cei care nu vor cumpăra compilaţia Uniţi sub tricolor.
- Vă doresc foarte mult să vă treziţi într-o zi şi să vă daţi seama, să aveţi aşa, o dimineaţă a conştiinţei voastre.

———————————————–

UNIŢI SUB TRICOLOR este un proiect muzical care adună melodii cu mesaj civic şi patriotic, din ce în ce mai prezente în peisajul hip-hop. Pe album se regăsesc artişti din dreapta şi din stânga Prutului, semn al unităţii spaţiului cultural românesc.

Participarea lor este pro-bono şi în concordanţă cu ideile exprimate în melodii şi cu campanii precum Basarabia pământ românesc, Eroii nu mor niciodată sau Salvaţi Roşia Montană, în care tinerii se implică activ.

Încasările obţinute în urma vânzarii albumului vor fi donate liceului românesc din Tiraspol, ai cărui elevi si profesori se luptă pentru a învăţa în limba română.

Puteţi comanda CD-ul aici

Pars Atra

Sub numele de Mineriada din iunie 1990 sunt cunoscute evenimentele care au avut loc în perioada 13-15 iunie 1990 în Bucureşti, când forţele de ordine, susţinute de mineri, au intervenit în forţă împotriva protestatarilor anti-comunişti din Piaţa Universităţii, Bucureşti. A fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil şi anvergură dintre toate acţiunile minerilor, ghidaţi de fostul preşedinte a statului Ion Iliescu.

Pentru a marca acest episod negru din istoria românească, pe albumul Uniţi sub tricolor vor apărea 2 piese ce rememorează acele zile având ca autori pe Pars Atra şi Morometzii.

Singurul nostru regret e că spaţiul CDului Uniţi sub tricolor nu ne permite să alegem decât o piesă dintre atâtea cu mesaj românesc ale băieţilor.