O frumoasă sărbătoare de suflet – cu poezie, cântec şi amintiri – a avut loc la Liceul românesc „Lucian Blaga” din Tiraspol. Cu ocazia celei de-a 19-a aniversări, aici s-au adunat grămăjoară profesori, elevi, absolvenţi şi părinţi pentru a-i spune şcolii dragi: „La mulţi ani!”. În aceşti ani zbuciumaţi, ei au fost o adevărată familie, mai ales când a trebuit să-şi apere liceul şi dreptul la limba română de agresiunile regimului separatist.

Manifestarea a început cu o slujbă religioasă şi sfinţirea instituţiei. „Este o tradiţie. Prima dată am sfinţit şcoala în 1992, iar ultima oară acum cinci ani, după ce am reparat-o în urma evenimentelor dramatice din 2004, când a fost distrusă de separatişti. Am luptat şi Dumnezeu ne-a ajutat să rezistăm”, spune directorul liceului, Ion Iovcev. Pentru el, cea mai mare realizare este că, în 19 ani, peste o mie de copii au fost salvaţi de ideologia smirnovistă. Un copil care a trecut prin Liceul „Lucian Blaga” ştie că vorbeşte româna şi ar putea da lecţii de demnitate naţională chiar şi unor politicieni de la Chişinău. „Pentru noi, anii de liceu înseamnă un examen al vieţii, o lecţie de patriotism adevărat, nu de paradă, de care vorbesc comuniştii”, spune Irina Bolboceanu, elevă în clasa a XI-a.

La manifestare, au venit cu daruri oaspeţi de la Chişinău şi de peste Prut. George Simion de la Asociaţia „Noii Golani” din Bucureşti a venit cu o donaţie importantă – peste 2000 de euro, bani adunaţi în cadrul unui proiect derulat cu ajutorul mai multor trupe hip-hop, care au înregistrat un CD cu muzică patriotică – „Uniţi sub tricolor” – şi au dat tot profitul de la comercializarea acestuia liceului românesc din Tiraspol. Au fost procurate două microscoape, un laptop şi opt calculatoare pentru o sală de informatică. Tocmai din judeţul Gorj a venit cu o donaţie de carte un alt tânăr – Ion Gheorghiţan.

Pentru prima dată a ajuns în Transnistria şi Mihai Nicolae, directorul Institutului „Fraţii Golescu” din Bucureşti, cunoscut prin proiectele de susţinere a românilor din afara graniţelor. „Am urmărit cu mândrie totul ce au făcut profesorii şi aceşti tineri români de aici. Ei fac opoziţie agresiunii regimului lui Smirnov”, a spus Mihai Nicolae. La sărbătoare, a vorbit cu admiraţie şi actriţa Ninela Caranfil: „Urmăream cum dansaţi şi cântaţi şi mă minunam câtă energie şi verticalitate aveţi. Pe voi nu vă va îngenunchea nimeni nici cu tancurile”. Actriţa a venit şi cu un recital de versuri cunoscute în anii de renaştere naţională, din Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Leonida Lari…

Profesorul universitar Vasile Şoimaru le-a făcut o surpriză cu „Transnistria toată” – expoziţie cu 40 de fotografii extraordinare în care a surprins privelişti pitoreşti, monumente istorice şi locuri mai puţin cunoscute din teritoriul cuprins între Nistru şi Bug. „Sper să redescoperiţi Transnistria noastră dragă, cea adevărată şi durută”, a menţionat autorul.

Autor: Alina Ţurcanu
Sursă: Timpul

Colectivul Liceului de limbă română „Lucian Blaga” din Tiraspol a beneficiat recent de un lot de calculatoare, microscoape şi alte obiecte pentru şcoală din partea unei organizaţii de tineri din România. Aceştia au vândut pe INTERNET în ţara lor un disc cu muzică patriotică, iar din banii adunaţi au decis să ajute copii de la o şcoală de limbă română din Transnistria.

Un grup de tineri din România (elevi şi studenţi) au realizat un CD cu muzică patriotică, cu genericul „Uniţi sub tricolor”, pe care l-au vândut, iar cu banii adunaţi au hotărât să ajute cu tehnică informaţională şi didactică elevii liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol.

George Simion, masterand la Iaşi (unul dintre tinerii grupului de iniţiativă care au hotărât să ajute colectivul liceului „Lucian Blaga”), spune că au aflat de pe Internet despre respectivul liceu şi despre lupta elevilor şi a profesorilor lor pentru valorile naţionale (pentru limbă şi alfabet). Iar prin acţiunile lor din 2004 tinerii di România îi consideră adevăraţi eroi. „Vrem ca aceşti elevi să ştie că noi îi stimăm şi că gestul lor contează pentru adevăraţii patrioţi din România”, spune G. Simion.

Petru Jenari din Chişinău, reprezentant al grupului de tineri care au decis să susţină colectivul şcolii din Tiraspol, ne-a spus că pe aceşti copii îi poate ajuta sufleteşte oricine, însă ei au vrut să facă ceva mai mult, să-i ajute material. „Am decis că, fiind elevi de liceu, le-ar fi mult mai de folos un calculator, decât o carte, deşi au nevoie şi de unele, şi de altele”, a declarat pentru ziarul „Capitala” P. Jenari. Raisa Pădureanu, consilier municipal, director adjunct al liceului de limbă română „Lucian Blaga” din Tiraspol, spune că ei corespondează de mai multă vreme cu băieţii din România, astfel că atunci când aceştia şi-au exprimat disponibilitatea de a-i ajuta, le-au şi răspuns că cea mai stringentă necesitate sunt computerele. În Transnistria activează 8 licee de limbă română, cu predare în baza grafiei latine.

Autor: Tatiana LUPAŞCU
Sursa. Capitala

Studenţii au lansat un CD cu muzică patriotică, iar din banii strânşi din vânzările albumului au achiziţionat computere şi laptopuri. „Am adus elevilor din acest liceu,din partea românilor de peste Prut nişte calulatoare şi sperăm să înveţe ce înseamnă libertatea, chiar dacă ei acolo nu sunt liberi”, spune George Simion, student din România. Tânărul a menţionat că au fost impresionaţi de curajul elevilor, care au luptat în 2004, pentru a scrie cu grafie latină şi a studia în limba română.

Directorul adjunct al liceului, Raisa Pădureanu, susţine că tehnica le va fi de un real folos. „Copiii de la liceul Blaga aşteaptă aceste calculatoare ca să poată lua legătura cu restul lumii. În lipsa unor ziare de limbă română, internetul este o portiţă deschisă spre cunoaşterea lumii de dincolo de graniţele autoproclamatei republici nistrene”, afirmă Pădureanu.

În Transnistria sunt opt licee moldoveneşti cu predare în baza grafiei latine.

Sursa: Jurnal.MD

pe fundal rulează poze din1 Decembrie 2009 de la Sărbătoarea Marii Uniri (Chişinău)

Noii golani si „Uniti sub Tricolor”: Sau cum sa alegi normalitatea in plina campanie electorala.

„Si sunt unii care le plang de mila catorva golani care provoaca dezordine in centrul orasului”, asa ii cataloga in 1990 presedintele interimar de atunci al Romaniei, Ion Iliescu, pe cei ce se stransesera sa protesteze impotriva Puterii in Piata Universitatii. Apelativul „golan” folosit de Ion Iliescu in plenul Parlamentului a fost preluat rapid de catre protestatari si a fost folosit ca unul dintre simbolurile manifestatiilor pasnice care aveau ca scopuri principale aflarea adevarului despre revolutie, organizarea de alegeri libere, aplicarea Proclamatiei de la Timisoara.

Despre golanii vechi si noi

La 20 de ani dupa evenimentele din anii 90 , Noii Golani, „un grup apolitic de tineri care desfăşoară diferite acţiuni ce au la bază patriotismul şi implicarea civică”, incearca sa reinvie idealurile „Golaniadei” si sa le duca mai departe fara a face compromisuri sau fanfaronada politicianista.
Daca din punct de vedere ideologic vechii si noii „golani” se aseamana foarte mult, legatura reala dintre cele doua grupuri este destul de slaba. George, reprezentantul Noii Golani ne-a declarat ca sunt „cam dezamagiti de ce au ajuns vechii golani, multi au plecat din tara dupa momentul 1990, altii au diferite probleme, fizice sau mentale. Singurul care ne-a ajutat a fost presedintele Asociatiei 21 Decembrie, Teodor Maries.” Cu toate acestea, George considera ca vechii golani nu sunt de condamnat deoarece acestia „si-au facut datoria, atunci cand a fost cazul”.
Pe de alta parte, Marian Munteanu, liderul „Ligii Studentesti” si initiatorul demonstratiilor din Piata Universitatii din anii 90 ne-a spus ca nu cunoaste organizatia Noii Golani si ca „multe din informatiile din interiorul site-ului reflecta o anumita intentionalitate” pe care nu doreste sa o comenteze. Deasemenea, a tinut sa precizeze ca nu are nicio legatura cu aceasta grupare iar „identificarea(cu Noii Golani n.a) cu “profilul Ligii Studentesti” (i.e. Liga Studentilor) este exclusa”.
Din 2006 de cand au luat fiinta, Noii Golani au organizat o sumedenie de actiuni civice in tara si in Basarabia. Printre cele mai importante realizari se numara editiile din 2006 si 2007 a campaniei „Basarabia pamant romanesc”, editia a IV-a a festivalului „Fan Fest” de la Rosia Montana si manifestatiile de solidaritate cu evenimentele de la Chisinau din aprilie 2009 desfasurate in Piata Universitatii din Bucuresti.

„Golanii rep” isi fac de cap in clubul B52

Anul acesta, Noii Golani au demarat proiectul „Uniti sub tricolor”, o serie de concerte si manifestari civice desfasurate in Romania, Spania si Basarabia cu ocazia zilei nationale a Romaniei. Daca in anii 90, muzica „oficiala” a golanilor erau cantecele folk ale lui Vali Sterian si Cristian Paturca, in 2009 muzica rezonanta cu idealurile Noilor Golani este hip-hop-ul. Concertul „Uniti sub tricolor” (banii stransi in urma vanzarii compilatiei „Uniti sub Tricolor” vor fi folositi pentru ajuta cu echipament didactic cateva scoli romanesti din Tiraspol) desfasurat pe data de 30 noiembrie 2009 in clubul bucurestean B52 a adunat pe aceeasi scena nume cunoscute din underground-ul romanesc si un public relativ numeros in sala. Au cantat (ordinea nu este aleatoare) Cojones Records ( grupare rap din Vaslui), Katana (No Mo a cantat aproape fara respiratie piesa XIII, dedicata memoriei victimelor mineriadei din 13-15 iunie 1990), Nimeni Altu, Rasa, S.D.S.T (Aforic si Underman au revenit pe scena in aceasta formula dupa o pauza indelungata), Morometzii, Grupul de Rezistenta (Brugner, K-gula si Naigha la microfoane, asistati de DJ Undoo la platane) si Bitza. Deasemenea, au mai fost prezenti si prezentati publicului doi jurnalisti de la Jurnal TV, televiziune din Moldova care a difuzat necenzurat protestele din aprilie anul trecut, veniti pentru a realiza un reportaj despre campania „Uniti sub Tricolor”.
Daca ar fi sa aplicam tipologiile create de protestatari in anii 90 (de exemplu, Eugen Ionescu s-a autodeclarat „golan academician”), multimea venita sa asiste la concert era formata din „golani rep”, „golani urbani” si „golance pitzi”, majoritatea dintre acestia fiind prinsi in capcana „decadentei occidentale” denuntate de Ion Iliescu, cu sticle de bere in mana si tigari in gura. Adica lucruri pe care le fac oamenii atunci cand socializeaza. Deasemenea, aceste „elemente dubioase” au scandat pe tot parcursul concertului sloganuri precum „Basarabia e Romania” sau „Acelasi sange, aceeasi tara/ Romani am fost cu totii odinioara”. Adica, la fel ca tinerii prezenti in Piata Universitatii acum 20 de ani, si cei prezenti in B52 pe 30 noiembrie 2009 si-au manifestat in deplina libertate sentimentele si trairile de moment. Concertul s-a sfarsit pe la miezul noptii, publicul neuitand sa ii ureze Romaniei „La multi ani” si sa ii cante „Desteapta-te, romane”.

In perioada manifestatiilor-maraton de dupa revolutie, aparatul de propaganda al Puterii raspandea zvonul cum ca protestatarii ar dori sa transforme tara intr-un stat legionar. Acum cateva zile, Claudiu Berbece de la Realitatea FM incerca sa afle daca Noii Golani transmit prin campania „Uniti sub Tricolor” mesaje xenofobe sau legionare. Aceasta ipoteza i-a fost respinsa prin interviuri cu oamenii implicati in aceasta actiune. Acelasi lucru l-am aflat si eu in urma demersului meu jurnalistic. Noii Golani si artistii implicati in proiectul „Uniti sub Tricolor” nu sunt legionari sau extremisti ci doar un grup de tineri romani care isi doresc normalitate culturala si sociala in tara noastra.

Articol realizat de Alexandru Tzele pentru UZR.RO

Proiectul se cheama “Uniti sub tricolor”. Este organizat de gruparea Noii Golani, cei care au coordonat protestele anticomuniste de la inceputul lunii aprilie, ca reactie la evenimentele postelectorale din Republica Moldova. Relatari despre acele manifestatii aici si aici.

“Uniti sub tricolor” isi propune sa vanda cat mai multe CD-uri cu hip-hop nationalist pentru a ajuta liceul romanesc “Lucian Blaga” din Tiraspol, capitala regiunii separatiste Transnistria. Totusi, inafara scopul filantropic, raman melodiile cu mesaj nationalist.

Mesaj care – rastalmacit – poate esua in propaganda cu iz comunist sau chiar xenofobie si iredentism. Cel putin asta era banuiala lui Claudiu Berbece, care a tinut sa inteleaga in ce consta proiectul “Uniti sub tricolor”.

Sursă: Realitatea FM

Revista “Stare de Urgenţă” din Chişinău – auto-descrisa ca fiind “revista bilunara de literatura, arta si atitudine” a găsit loc în paginile sale pentru a găzdui un interviu legat de proiectul Uniţi sub tricolor şi acţiunile de apropiere dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului.

Un interviu luat lui George Simion, unul din coordonatorii proiectului:

„Hai să încercăm puţin să legăm malurile Prutului şi să nu ne mai intereseze ce fac alţii. Poate v-aţi săturat şi voi să comentaţi, e timpul să treceţi la fapte”

Pentru început, aş vrea să te prezinţi.

George Simion, unul dintre liderii grupului de acţiune,,Noii Golani”, 23 de ani, masterand în cadrul programului ,,Istoria comunismului în România”, la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Povesteşte-mi despre ultimul proiect în care te-ai implicat.

În concordanţă cu acţiunile pe care le-am desfăşurat noi până acum, am iniţiat un proiect muzical, pe care l-am numit ,,Uniţi sub tricolor”, având forma unui album, unui cd cu muzică hip-hop, cu mesaj patriotic şi de atitudine civică. Pe album vor apărea mai mulţi artişti din dreapta şi din stânga Prutului, semn al unităţii culturale care există în spaţiul dintre Nistru şi Tisa. Ideea ne-a venit observând abundenţa de melodii care se mulează pe temele de reflecţie şi acţiune ale grupului nostru şi ne-am zis că ar fi păcat să nu realizăm o compilaţie în care să punem cap la cap toate mesajele transmise de aceste piese.

Iniţiativa cui a aparţinut?

Practic, e o iniţiativă comună, a noastră împreună cu artiştii care cântă melodiile.

A voastră, a unei organizaţii anume?

Da, a noastră, a grupului ,,Noii Golani”. Organizăm de 3 ani campania ,,Basarabia Pământ Românesc” şi am intrat în contact cu diferiţi oameni care susţin această campanie, implicit şi cu cei din sfera muzicală. Avem prieteni care cântă şi alte genuri muzicale şi care ne-au sprijinit mult. Aici pot aminti formaţiile Luna Amară şi Altar, care au cântat la Bucureşti pe 31 august  în 2006 şi 2007 pentru a susţine cauza libertăţii şi lupta pentru românism a românilor din Basarabia. Avem prieteni care cântă şi jazz, şi punk…Nu se rezumă totul la hip-hop, dar acesta reprezintă primul pas deoarece în ultimii doi-trei ani am constatat o mai mare predilecţie a artiştilor hip-hop din ţară către transmiterea prin muzică a mesajului patriotic, al unuia care să amintească de Roşia Montana, de românii din Basarabia, de eroii Revoluţiei din România, exprimând idee de solidaritate. Vezi cazul recent cu evenimentele din 7 aprilie, când 1-Q Sapro de la Morometzii a produs un clip special despre ce se întâmpla la Chişinău.

Îmi poţi da câteva nume de artişti care vor apărea în acest proiect muzical?

Nu ştiu cât de familiare sunt numele pe care o să le amintesc, pentru marea majoritate a oamenilor sunt artişti care se identifică cu underground-ul, dar ale căror piese prind la tinerii care nu au renunţat la ideea unionistă. Oricât de perimată ar părea pentru unii ideea de o viitoare Unire între România şi Moldova, e bine să se ştie că tinerii nu au uitat şi oricât s-ar încerca propunerea altor soluţii precum o Unire în Uniunea Europeană şi alte variante care s-ar realiză, după părerea mea, mult mai greu de realizat decât o Unire directă a României cu Republica Moldova. Îl avem pe Nimeni Altu’ cu ,,Fii ai bravilor soldaţi”, SDST cu melodia ,,Îngeri deasupra României”, KST cu piesa ,,Honor et patria”, precum şi veterani ai muzicii hip-hop, de care poate aţi auzit: Sapro, Bitză, raku sau Brugner, artişti care încearcă să transmită în rândul fanilor ideea implicării sociale, a implicării active în problemele care îi frământă.

Sunt mai degrabă artişti de aici sau de dincolo de Prut?

Sunt artişti şi de aici, şi de dincolo de Prut, nu putem spune că ar fi mai mulţi dintr-o parte sau din cealaltă, pur şi simplu pentru că i-am despărţi. România are 22 de milioane de locuitori, Republica Moldova de astăzi are 4 milioane de locuitori şi respectăm proporţia celor două state româneşti.

Care a fost motivaţia alegerii numelui acestui proiect?

În primul rând, e evident pentru toată lumea -  ,,Uniţi sub tricolor” – avem două state româneşti, ambele sub semnul tricolorului, pe care am vrea să le unească, avem două state româneşti care se indentifică cultural, spiritual, religios şi în foarte multe alte privinţe. Am considerat muzica drept unul dintre factorii care uneşte românii de pe cele două maluri ale Prutului. Am ales tricolorul drept simbol al acestui proiect pentru că ne însoţeşte în toate acţiunile noastre şi a reprezentat un simbol de luptă şi al altor generaţii, de exemplu generaţia paşoptistă, revoluţionarii din ’89 sau participanţii la mişcarea de renaştere naţională din Basarabia.

Care este target-ul mesajului de pe acest album?

Am ţinut să realizăm această compilaţie pentru ca tinerii de pe ambele maluri ale Prutului să asculte mesajul pieselor într-un format compact, să-l asculte împreună, astfel încât să determine implicarea mai activă în problemele din jurul lor, indiferent dacă acestea vizează Basarabia, Roşia Montană sau aflarea  adevărului despre Revoluţie, lucruri pe care noi am ales să le promovăm…sau plantarea de copaci, păstrarea stratului de ozon, lupta împotriva corupţiei, pentru o justiţie corectă…Ceea ce dorim să transmitem prin proiectul acesta,prin intermediul melodiilor este un îndemn ca oamenii să se implice activ, să nu fie indiferenţi la problemele din jurul lor. Pe de altă parte, noi o să organizăm, prin vanzarea cd-urilor, o acţiune caritabilă, mai bine spus o acţiune de solidaritate cu nişte fraţi ai noştri care cunosc mai bine însemnătatea cuvântului ,,român” şi care duc o luptă crâncenă pentru a învăţa în limba română. Am în vedere liceul român din Tiraspol, ,,Lucian Blaga”, un exemplu de românism atât de îndepărtat de noi, deşi ca număr de kilometri nu ar fi o distanţă considerabilă, Tiraspolul fiind mai aproape de Bucureşti decât Timişoara, de exemplu. Dar ne despart atâtea graniţe şi atâţia soldaţi…

Şi cum aţi ajuns la liceul acesta? De ce liceul ,,Lucian Blaga” din Tiraspol şi nu un liceu din Chişinău, unul dintr-o zonă mai săracă a României sau unul din Harghita sau Covasna?

Harghita şi Covasna fac parte din România, Tiraspolul nu…şi în comparaţie cu Chişinăul sau alte oraşe din Republica Moldova nici nu se prefigurează ca în viitor să facă parte din România. Ne-a impresionat că acestor oameni le-ar fi fost foarte simplu să treacă la limba rusă, la a scrie cu caractere chirilice, ar fi avut multe avantaje, burse din partea regimului transnistrean…Şi ne-a impresionat faptul că nu au renunţat la luptă, ba din contră, în 2004, când Smirnov şi clica de acolo au vrut să închidă liceele din Transnistria cu predare în grafia latină şi în limba română, ei şi-au apărat liceele, şi-au apărat şcolile împreună cu părinţii lor şi nu au cedat unor presiuni mult, mult mai mari decât se fac, de exemplu, în Republica Moldova. Ar trebui să fie un exemplu şi pentru acei basarabeni care de multe ori se plâng de situaţia dificilă în care se află…Nimic nu poate fi prea greu atunci când lupţi pentru identitatea ta, oricare ar fi ea.

Acest liceu are nevoie de fonduri, practic, pentru a supravieţui.

În primul rând, are nevoie de noi, să îi fim alături. Asta se poate realiza prin finanţare, care să se concretizeze în obţinerea de calculatoare, de cărţi şi alte materiale didactice şi sub altă formă, prin sublinierea ideii că oamenii de acolo găsesc prieteni în românii din ţară, care le sunt alături. Contează ce vom realiza prin aspectul material, câţi bani vom strânge, precum şi să ştie că există oameni care au luptat în ţară pentru ei şi că nu sunt singuri pe lumea asta.

Când va apărea acest cd?

Materialul discografic o să apară în momentul în care o să strângem comenzi pentru 1000 de cd-uri. Vrem ca mesajul pieselor să fie auzit de cât mai multă lume şi de-asta adresăm un apel către oameni să promoveze site-ul www.unitisubtricolor.ro , să ne ajute să ajungem la 1000 de cd-uri comandate înainte de apariţia propriu-zisă a cd-ului.

Asta se poate întâmpla şi într-o lună, şi anul viitor…

Asta se poate întâmpla şi peste 5 ani, nu renunţăm la proiect, dar eu nu aş miza pe trăsătura asta a lentorii la poporul român…Ni se tot spune că nu ne implicăm civic, că nu avem societate civilă , că nu putem să ne apărăm drepturile…Eu aş miza pe faptul că cele 1000 de comenzi pentru cd se vor strânge destul de repede, mai ales că practic nu cumperi cd-ul în sine, ci ajuţi un frate care nu are aceleaşi privilegii ca tine, noi fiind acum membri ai Uniunii Europene, astfel că beneficiem de alte şanse. Preconizez că vom reuşi să strângem 1000 de comenzi ţinând cont că preţul cd-ului nu e unul exorbitant: 10 lei româneşti, 35 de lei moldoveneşti.

Cum au fost motivaţi artiştii care contribuie la acest proiect? Au fost motivaţi financiar?

În niciun caz financiar. În niciuna dintre acţiunile noastre nu am oferit bani, nu am remunerat în vreun fel artiştii care ne-au ajutat. Ei fac treaba pro bono, o fac din suflet. E modalitatea lor de a ajuta cauza românismului şi cauza libertăţii românilor din Basarabia, exact cum facem noi, o fac din suflet. Dacă unii dintre noi sunt mai buni la graffiti, la lipit afişe, la scris articole, ei fac muzică, la asta se pricep şi asta este modul lor de a ajuta în campaniile organizate de noi.

Pe măsură ce încercaţi să contactaţi oameni care să vă ajute la acest proiect, v-aţi lovit şi de refuzuri, aţi întâmpinat şi obstacole?

Ne-am lovit de obstacolele de care ne lovim de fiecare dată, de indiferenţa oamenilor, de atitudinea de tipul ,,mie mi-e bine, ce îmi pasă dacă celuilalt nu îi este la fel?!”. Ideea este că trebuie să reuşim să ne unim noi, cei care mai gândim şi mai activăm într-un fel sau altul.

Asta a fost prima voastră acţiune legată de acest liceu din Tiraspol?

Nu, asta nu este prima acţiune legata de liceul ,,Lucian Blaga” din Tiraspol, de fapt, noi ca grup, chiar în primele luni în care ne-am înfiinţat am organizat de Paşte, în 2006, o acţiune de strângere de fonduri pentru acest liceu, concretizată într-un mic dar din partea noastră, a românilor din Bucureşti, pentru că atunci majoritatea eram din Bucureşti, pentru românii din Tiraspol. Ştiu că atunci reuşisem să strângem în jur de 600 de dolari şi au fost doi băieţi din partea noastră şi au cumpărat fiecărui elev din liceu câte un mic cadou de Paşte.

Aveţi în vedere şi organizarea unor concerte?

Da, ne gândim la lucrul acesta, dar totul ţine de modul în care se va implica lumea în proiect. Dacă o să fim întrebaţi când o să ajungem într-un oraş anume, ei bine, o să ajungem şi în oraşul tău în măsura în care poţi să te ocupi să organizezi un concert, ne inviţi şi vorbim cu artiştii şi în măsura în care poate fiecare vom ajunge şi acolo. Sper din tot sufletul să apară oameni care să organizeze concerte în oraşele lor pentru a transmite live mesajul pieselor.

Asta numai aici, în România sau şi dincolo, în Republica Moldova?

Pentru mine, mai ales acum, după alegeri, au cam dispărut noţiunile astea. Înafara faptului că îmi trebuie paşaport să merg în Republica Moldova, tot România îmi place s-o consider, cel de-al doilea stat românesc. Bineînţeles că vom încerca să organizăm concerte şi la Chişinău şi în celelalte oraşe, unde este mult mai mare nevoie de deşteptare.

În loc de încheiere, transmite un mesaj legat de acest proiect.

Mă frământă un lucru legat de implicarea oamenilor în acest proiect şi în altele similare. În Chişinău, pe 7 aprilie, au ieşit în stradă, conform unor păreri,  în jur de 30.000 de oameni. Restul populaţiei, fie că vorbim de Republica Moldova, fie de cei din România, de oamenii care muncesc în Italia, Spania, tot poporul român a discutat despre 7 aprilie şi tot discută despre ce au făcut 30.000 de oameni în Piaţă. Aş face apel un pic la bunul lor simţ şi i-aş ruga să ajute într-un fel, să acţioneze, să lase deoparte comentariile legate de 7 aprilie, ce s-a întâmplat acolo, ce a fost la alegeri, ce se întâmplă cu Lupu, să lase un pic comentariile şi să treacă la acţiune. Nu e nicio greutate să nu îţi mai cumperi două beri ca să achiziţionezi un cd să ajuţi liceul din Tiraspol sau nu e aşa dificil să ajuţi un student basarabean care vine în România. Hai să încercăm puţin să legăm malurile Prutului şi să nu ne mai intereseze ce fac alţii. Poate v-aţi săturat şi voi să comentaţi, e timpul să treceţi la fapte.

Dar, dacă ştii că cei 10 lei merg la cineva pentru care banii ăştia fac o diferenţă, îi dai?

Despre liceul român din Tiraspol s-ar putea spune multe, despre profesorii care predau acolo la fel, iar despre copilaşii care învaţă acolo şi sunt eroi fără să ştie şi mai multe.

Proiectul Uniţi Sub Tricolor doreşte să demonstreze că ‘fraţii în veci vor fi fraţi’, chiar dacă autorităţile române par să uite mereu acest lucru.

Mai exact, este vorba despre un CD pe care sunt înregistrate piese ale diferitor artişti de hip hop, atât din România, cât şi din Basarabia.

Poate vă sună cunoscut: Dagga, Nimeni Altu, SDST, Brugner, KaTaNa, KST, Underman, Khepa (Huliganii) sau poate doar numele: ‘Îngeri deasupra României’, ‘Fii ai bravilor soldaţi’.

Toţi aceştia şi-au pus piesele la bătaie, pe o compilaţie, fără nicio pretenţie bănească. Motivul: fondurile obţinute din vânzarea albumului se duc la copiii care învaţă la liceul român din Tiraspol.

Pentru a demara proiectul şi pentru a încerca să evităm pirateria (scopul este strângerea de fonduri pentru liceu), s-a hotărât pornirea distribuţiei CD-urilor în momentul când în ţară vor fi 1000 de comenzi.

Până săptămâna trecută am strâns 350. Nu e puţin, dar nici mult nu e. CD-ul costă 10 lei, echivalentul unui pachet bun de ţigări sau al 2-3 beri, sau al unui lac de unghii .

În Timişoara, oamenii care vă stau la dispoziţie atât pentru întrebări, cât şi pentru comenzi sunt Cristi: 076 50 74 864 (pentru cei ce stau în oraş) şi Camelia: 076 11 40 625 (pentru cei ce stau în complex).

Dacă aveţi o înclinaţie către acest domeniu şi doriţi să susţineţi cauza, cu cât mai repede, cu atât mai bine. La fel, dacă aveţi prieteni care îşi amintesc că ‘degeaba a venit libertatea, dacă fraţii nu se cunosc între ei’ (Grigore Vieru), împărtăşiţi-le infromaţia şi invitaţi-i să participe. Pentru a atinge 1000 de comenzi, e nevoie de cât mai multă susţinere.
articol apărut în ENTER, revista Politehnicii din Timişoara