Se dǎdea start careului ce avea sǎ anunţe ultimul sunet de clopoţel. Discursuri solemne, cuvinte din suflet, dansuri şi cântece superbe, elevi deştepţi cu locuri de frunte la concursurile naţionale şi internaţionale – toate acestea erau pǎrticele din insuliţa de Românism din Tiraspol.

Le-am urat cuvinte frumoase, felicitǎri, le-am oferit diplome şi premii pentru participarea la concursurile de picturǎ şi literaturǎ iniţiate în cadrul proiectului Uniţi Sub Tricolor. Vedeam în ochii lor fericire. Nu conta cǎ primiserǎ 500 de lei sau cǎ primiserǎ o carte, conta cǎ eram lângǎ ei, acolo, iar prin noi, cei doi reprezentanţi ai grupului, ei îi simţeau pe toţi alǎturi. O îmbrǎţişare frǎţeascǎ le-ar fi fost leacul cel mai dorit din lume, o îmbrǎţişare ca acea de la 27 martie din Scuarul Teatrului de Operǎ şi Balet…Doar noi eram acolo, eu cu Mihai, dar prin noi venise Basarabia şi România la ei iar asta îi încuraja, nu se simţeau singuri.

Clopoţelul îşi sfârşea ultimele clinchete. Urma sǎ ne adunǎm cu toţii la ora de dirigenţie pregǎtitǎ de cǎtre absolvenţii liceului pentru profesorii lor. Pǎşeam, de data aceasta încet, în urma directorului, treptele acelui atât de chinuit liceu. Clǎdirea e micǎ însǎ tricoloarele din interiorul ei, pozele personalitǎţilor naţionale îi oferǎ un aspect mǎreţ. Nu cred că existǎ în Republica Moldova un alt liceu în care sǎ atârne atâtea panglici tricolore şi un atât de mare steag cum e cel din Liceul “Lucian Blaga” din Tiraspol. Împreunǎ, şi mici şi mari, eram Uniţi sub Tricolor.

La ora de dirigenţie am admirat originalitatea ideilor elevilor acestui liceu, creativitatea lor şi dragostea cu care le realizeazǎ pe toate. Elevii râdeau şi plângeau împreunǎ cu profesorii şi părinţii, lacrimile din ochii lor erau dovada unitǎţii, legǎturii strânse dintre ei. Împreunǎ alcǎtuiesc o familie pe care îi uneşte demnitatea naţională şi flacǎra românismului ce o ţin vie în suflet. Au recitat poezii, au dedicat iarăşi cântece profesorilor, au mulţumit pǎrinţilor şi, din nou, au plâns. Fiind şi eu, şi Mihai, absolvenţi anul acesta, am trăit, deasemenea, emoţii profunde împreună cu cei de la “Lucian Blaga”.

Calculatoarele, proiectorul, imprimanta oferite anterior liceului tot de cǎtre Noii Golani, le-am zărit prin cabinete. Acolo, printre ei, mi-am dat seama cât de mult înseamnǎ Campania Uniti Sub tricolor pentru aceşti elevi şi profesori. Pentru noi înseamnǎ  doar 10 lei româneşti oferiţi în schimbul unui CD cu muzicǎ patrioticǎ, însǎ pentru ei Campania e ceva cu mult mai mult, înseamnă metode noi de învăţământ, dezvoltare, coeficient înalt al calităţii învăţăturii dar, în primul rând, este dovada faptului că fraţii sunt alǎturi de ei, gata să-i ajute în orice moment. E Campania lor; de la noi pentru ei.

Domnul Director, Ion Iovcev, un om foarte onest, ospitalier şi cumsecade, de altfel ca şi toţi ceilalţi profesori ai liceului, ne-a vorbit despre situaţia instituţiei, despre obstacolele întâmpinate dar şi despre dragostea, munca şi sârguinţa care o depun toţi profesorii în educarea copiilor.
Atât părinţii, cât şi profesorii ne-au mulţumit, ne-au felicitat şi ne-au spus cǎ ne mai aşteaptǎ în vizită.
În drum spre ieşire, Doamna Pădureanu ne-a povestit calvarul prin care a trebuit sǎ treacǎ liceul din 1994 încoace pentru a rezista în faţa represiunilor autoritǎţilor tansnistrene.
Îmi pare rau că autoritătile din Republica Moldova nu prezintă nici un interes pentru această instituţie, unica de Limbă Română din Tiraspol şi unica speranţă a românilor de acolo.
Cei de la “Lucian Blaga” sunt o lecţie de viaţǎ pentru noi. Ei sunt cei care cred în istorie, neam şi Limbǎ Românǎ, ei sunt cei care ştiu ce înseamnǎ sǎ fii român, şi anume sǎ fii român dincolo de Nistru.

Am ajuns acasǎ cu inima plină, cu impresii frumoase, cu mândrie în suflet cǎ am fost alături de bravul colectiv de la Liceul Teoretic “Lucian Blaga” din Tiraspol dar, şi cu două buchete mari de flori.
Îmi sună şi acum în minte cuvintele lui Nicolae Iorga, rostite, astăzi, de Domnul Ion Iovcev: “Pentru ca să fiu eu om au fost atâţia oameni. Pentru ca să fie alţi oameni, trebuie să fiu eu om”

Autor: Vica din Basarabia pentru Românism.net

Cîţi români sunt în Transnistria? 32%.
Câţi români sunt în Republica Moldova? 78%.
Câţi români sunt în România? 89%.
Între toate aceste procente sunteţi şi voi, cei care citiţi acest text. Cât costă să-i ajuţi pe românii din Tiraspol? 10 lei pentru un CD “Uniţi sub tricolor” (mai sunt 450 disponibile). Sau poate un calculator, o carte sau o vorbă bună transmisă personal. Vă garantez că aduce o aşa mare bucurie în sufletele copiilor din Tiraspol, încât nici un tanc din lume nu îi va opri. Nici măcar securitatea transnistreană care s-a apucat să interogheze şi să ameninţe cu repercursiuni participanţii la sărbătoare, pe motiv că “au dansat pentru români”.

Iată textele trimise de micuţii români din Tiraspol, pentru concursul de literatură:

Guţu Alina
Oxana Slabaia
Grosu Alexandru
Alexandru Chireu
Muntean Serghei
Cornitel Ghenadie
Muntean Marina
Elena Pădurean
Renita Olga
Romanov Nicolai
Palihovici Irina
Fachira Nicolae
Popuiac Denis şi Victoria
Barda Igor
Irina Bolbocean
Gorincioi Alina

De atunci și pân-acum
Ne mândrim cu -anoastră țară.
Cu poporul cel străbun
Și cu Dacia romană.

Și cu lupta și cu grai
Aducând latinitate,
Spulberând a nostră pace,
Frați cu itnene ne făceai.

Datorăm Măriei Tale
Limba noastră ce-o vorbim
Și cultura ce răsare
Din acel popor sublim.

Frați uitați demult ați fost
Dar rudenia aceasta
Nu o punem în negare
Căci același port și trai
Nu-i o simplă întâmplare.

Adevărul cel ce este
L-au trimis străbunii tați.
Pentru fii lor pe lume
Ca să nu fie uitați.

De rudenia cea sfîntă
Dăruită de-mpărați,
Nu vă fie deci,rușine
Și nici să vă întristași.

Căci trăim pe-această lume
Dragi copii,să nu uitați.
Am rămas cu-acel renume
Că suntem cu toții frați!

Graiul –piinea cea mai scumpa.
De pe-a noastra glie,
Ce-a strabatut o cale lunga,
Doar pentru a ramane-n vesnicie.

Sangele ce-n vene curge,
Mostenit de-ai nostri buni,
El se varsa pentru cruce,
Pentru limba si parinti.

Sa daruim speranta tuturor!
Domnul ne indeamna,
Sa stie un intreg popor,
Ca graiu-i cea mai pretioasa arma.

România e patria – mamă
e iarba ce creşte-n zăvoi
o luntre ce-a lunecă-n taină
şi-un dor ce se-ascunde în noi.

România e plaiul şi graiul
e neam de străbuni adunat
e zbuciumul inimii mele
de care eu nu am uitat.

România e doina strabună
ce răsună prin văi şi cîmpii
e-o dragoste mare de ţară
cu care creştem,trăim şi iubim.

România e casa bunicii
e vechiul nostru tărîm
aici noi viaţa-o petrecem
in ţara cu care ne mîndrim.

România e suflet stramoşesc
şi-aş dori în veci să trăiască
pe plaiul străăbunilor noştri
în ţara mea Româneasca.

Patria mea

Patria ne e pămîntul pe care ,
Sunt lanuri întinse cu grîne ,
Sunt rîuri cu lacrimi de sînge
Şi neamul ce-n veci nu dispare .

Patria ne e pămîntul, în care ,
E cerul cu furtuni şi ploi
Şi lacrimi de mamă vărsate ,
În şoaptă , în taină şi-n zori .

Patria ne e pămînt pe care ,
Au trăit ai noştri strămoşi
Şi-au luptat pentru dreptate
Ca să ne mîndrim cu ostaşii voioşi .

Patria ne-o fi pămîntul,
Ce astăzi noi îl ocrotim
Şi-l păstrăm cu demnitate,
Căci e-al nostru , şi-l iubim.