320

Proiectul “Uniţi sub tricolor” a putut aduce primele zâmbete pe feţele românilor din liceul Lucian Blaga (Tiraspol). După ce în lunile noiembrie şi decembrie ne-am ocupat de promovarea şi vânzarea CDurilor cu muzică hip-hop, în ianuarie şi februarie ne-am concentrat asupra achiziţionării şi transportării lucrurilor utile liceului.

Dacă eşti din Bucureşti şi măsori distanţa faţă de alte oraşe, poţi observa că Tiraspolul se află mai aproape de capitală decât de Timişoara. Pentru că ne despart atâtea graniţe şi soldaţi, o deplasare la Tiraspol poate părea o acţiune foarte riscantă, mai ales când sunt vehiculate diferite scenarii, având drept nucleu acel clasic “poate te-mpuşcă ăia p-acolo”. N-am vrut să trimitem lucrurile cumpărate fără să le dăruim personal, aşa că ne-am trezit la graniţa separatiştilor transnistreni vorbind în engleză. -Uer ar iu going, tu frendz? Ies, ies, frendz! Gut! Şi gata, ai fost primit în PMH (RMN/Transnistria).

În Tiraspol, lângă fabrica de coniacuri Kvint, cam singurul produs de fabricaţie locală, ne-a aşteptat prietena noastră, doamna profesoară Raisa Pădurean, cu care am intrat pentru prima oară în contact în urmă cu aproape 4 ani. Schimbările operate în zonă nu sunt evidente, putem descoperi o regiune creată artificial pentru a servi intereselor ruseşti, în care românii sunt consideraţi oameni de mâna a doua şi sunt privaţi de drepturi elementare. Aici, în 1992, mulţi dintre cei mai viteji fii ai neamului nostru şi-au pierdut viaţa într-un război atât de aproape temporal dar atât de îndepărtat prin prisma sărăciei informaţiilor pe care le cunoaştem despre el.

Liceul Lucian Blaga are drept patron spiritual pe Sfântul Grigore Teologul. Cum pe 7 februarie, data în care este sărbătorit sfântul pe stil vechi, se împlineau 19 ani de la înfiinţarea liceului şi 5 ani de la revenirea în şcoală după devastarea de către miliţiile transnistrene, colectivul liceului a decis aniversarea zilei printr-o serbare, la care am avut marea plăcere să luăm parte. Când zic colectiv, nu folosesc termenul pe care l-am auzit de atâtea ori în şcoală şi mai apoi în alte medii. La Tiraspol, necazurile i-au adus împreună pe profesori, părinţi şi copii, ajutându-i să fie uniţi împotriva vicisitudinilor.

Intrând în liceu am putut admira picturile realizate de copii pentru concursul de desen “Uniţi sub tricolor”. E foarte frumos sentimentul ca după ce te plimbi într-un oraş sovietic, gri, foarte sărac şi rusificat cum e Tiraspolul, să intri şi să dai peste această insulă de românism, să vezi roşu-galben-albastru pe pereţi. Cele mai reuşite sunt picturile lui Andrei Cojocaru, micuţul pictor de la Tiraspol despre care colegii mei au scris în vizita din 2006. Nici situaţia lui Andrei nu s-a schimbat, trăieşte din pensia mizeră de invaliditate a mamei lui, împreună cu aceasta, într-o cămăruţă care pentru noi, cei din ţară, poate fi interpretată ca un hol, ce le serveşte şi de bucătărie şi de orice alt spaţiu de locuit. Este o minune că acest copil şi mama lui, în ciuda tuturor necazurilor şi ofertelor de a învăţa cu bursă la liceele ruseşti, s-au păstrat români şi nu se vând aşa cum o fac mulţi la Bucureşti pentru câţiva arginţi. Andrei este în clasa a noua, iar visul lui cel mai mare e să poată să aibă o casă pentru el şi mama lui. Deşi pentru acest talentat tânăr viitorul nu arată bine, picturile lui emană optimism şi speranţă.

La câteva camere depărtare de Andrei locuieşte colegul lui, Denis. Cu el am făcut cunoştinţă prima oară pe Internet când a comandat Cdul Uniţi sub Tricolor. Avea un pseudonim care aminteşte un pic istoria: “TisaNistru”. Apoi la liceu mi-a făcut cunoştinţă cu câţiva din prietenii lui, cu care a considerat că e absolut necesar să mă îmbrăţişez: – Slavic, îmbrăţişează-l, e fratele tău. Şi ca un frate m-am simţit eu la Tiraspol, întors acasă mult prea târziu, dar primit cu drag de familie.



Copiii de la Lucian Blaga sunt talentaţi nu doar la pictură. Pe parcursul a două ore am putut asista la cântece, jocuri, dansuri populare şi moderne, recitări de poezii şi multe altele. Din fondurile rezultate momentan în urma vânzării CDurilor Uniţi sub tricolor, precum şi din alte câteva donaţii, am putut să le oferim opt calculatoare, un laptop, un proiector, două microscoape şi o tablă. La acest gest au contribuit peste o mie de români. cărora le mulţumim pe această cale. Bucuria colectivului din liceu nu este neaparat legată de cadourile aduse din România, ci şi de prezenţa noastră ca români de peste Prut acolo, în “ospeţie”, pentru că nu ne permitem să îi uităm, pentru că suntem solidari cu ei prin vorbă, dar şi prin faptă.

Cîţi români sunt în Transnistria? 32%.
Câţi români sunt în Republica Moldova? 78%.
Câţi români sunt în România? 89%.
Între toate aceste procente sunteţi şi voi, cei care citiţi acest text. Cât costă să-i ajuţi pe românii din Tiraspol? 10 lei pentru un CD “Uniţi sub tricolor” (mai sunt 450 disponibile). Sau poate un calculator, o carte sau o vorbă bună transmisă personal. Vă garantez că aduce o aşa mare bucurie în sufletele copiilor din Tiraspol, încât nici un tanc din lume nu îi va opri. Nici măcar securitatea transnistreană care s-a apucat să interogheze şi să ameninţe cu repercursiuni participanţii la sărbătoare, pe motiv că “au dansat pentru români”.

Publicat in: Diverse, liceu, lucian blaga, patriotism, romania, romanism, tiraspol, transnistria