Se dǎdea start careului ce avea sǎ anunţe ultimul sunet de clopoţel. Discursuri solemne, cuvinte din suflet, dansuri şi cântece superbe, elevi deştepţi cu locuri de frunte la concursurile naţionale şi internaţionale – toate acestea erau pǎrticele din insuliţa de Românism din Tiraspol.

Le-am urat cuvinte frumoase, felicitǎri, le-am oferit diplome şi premii pentru participarea la concursurile de picturǎ şi literaturǎ iniţiate în cadrul proiectului Uniţi Sub Tricolor. Vedeam în ochii lor fericire. Nu conta cǎ primiserǎ 500 de lei sau cǎ primiserǎ o carte, conta cǎ eram lângǎ ei, acolo, iar prin noi, cei doi reprezentanţi ai grupului, ei îi simţeau pe toţi alǎturi. O îmbrǎţişare frǎţeascǎ le-ar fi fost leacul cel mai dorit din lume, o îmbrǎţişare ca acea de la 27 martie din Scuarul Teatrului de Operǎ şi Balet…Doar noi eram acolo, eu cu Mihai, dar prin noi venise Basarabia şi România la ei iar asta îi încuraja, nu se simţeau singuri.

Clopoţelul îşi sfârşea ultimele clinchete. Urma sǎ ne adunǎm cu toţii la ora de dirigenţie pregǎtitǎ de cǎtre absolvenţii liceului pentru profesorii lor. Pǎşeam, de data aceasta încet, în urma directorului, treptele acelui atât de chinuit liceu. Clǎdirea e micǎ însǎ tricoloarele din interiorul ei, pozele personalitǎţilor naţionale îi oferǎ un aspect mǎreţ. Nu cred că existǎ în Republica Moldova un alt liceu în care sǎ atârne atâtea panglici tricolore şi un atât de mare steag cum e cel din Liceul “Lucian Blaga” din Tiraspol. Împreunǎ, şi mici şi mari, eram Uniţi sub Tricolor.

La ora de dirigenţie am admirat originalitatea ideilor elevilor acestui liceu, creativitatea lor şi dragostea cu care le realizeazǎ pe toate. Elevii râdeau şi plângeau împreunǎ cu profesorii şi părinţii, lacrimile din ochii lor erau dovada unitǎţii, legǎturii strânse dintre ei. Împreunǎ alcǎtuiesc o familie pe care îi uneşte demnitatea naţională şi flacǎra românismului ce o ţin vie în suflet. Au recitat poezii, au dedicat iarăşi cântece profesorilor, au mulţumit pǎrinţilor şi, din nou, au plâns. Fiind şi eu, şi Mihai, absolvenţi anul acesta, am trăit, deasemenea, emoţii profunde împreună cu cei de la “Lucian Blaga”.

Calculatoarele, proiectorul, imprimanta oferite anterior liceului tot de cǎtre Noii Golani, le-am zărit prin cabinete. Acolo, printre ei, mi-am dat seama cât de mult înseamnǎ Campania Uniti Sub tricolor pentru aceşti elevi şi profesori. Pentru noi înseamnǎ  doar 10 lei româneşti oferiţi în schimbul unui CD cu muzicǎ patrioticǎ, însǎ pentru ei Campania e ceva cu mult mai mult, înseamnă metode noi de învăţământ, dezvoltare, coeficient înalt al calităţii învăţăturii dar, în primul rând, este dovada faptului că fraţii sunt alǎturi de ei, gata să-i ajute în orice moment. E Campania lor; de la noi pentru ei.

Domnul Director, Ion Iovcev, un om foarte onest, ospitalier şi cumsecade, de altfel ca şi toţi ceilalţi profesori ai liceului, ne-a vorbit despre situaţia instituţiei, despre obstacolele întâmpinate dar şi despre dragostea, munca şi sârguinţa care o depun toţi profesorii în educarea copiilor.
Atât părinţii, cât şi profesorii ne-au mulţumit, ne-au felicitat şi ne-au spus cǎ ne mai aşteaptǎ în vizită.
În drum spre ieşire, Doamna Pădureanu ne-a povestit calvarul prin care a trebuit sǎ treacǎ liceul din 1994 încoace pentru a rezista în faţa represiunilor autoritǎţilor tansnistrene.
Îmi pare rau că autoritătile din Republica Moldova nu prezintă nici un interes pentru această instituţie, unica de Limbă Română din Tiraspol şi unica speranţă a românilor de acolo.
Cei de la “Lucian Blaga” sunt o lecţie de viaţǎ pentru noi. Ei sunt cei care cred în istorie, neam şi Limbǎ Românǎ, ei sunt cei care ştiu ce înseamnǎ sǎ fii român, şi anume sǎ fii român dincolo de Nistru.

Am ajuns acasǎ cu inima plină, cu impresii frumoase, cu mândrie în suflet cǎ am fost alături de bravul colectiv de la Liceul Teoretic “Lucian Blaga” din Tiraspol dar, şi cu două buchete mari de flori.
Îmi sună şi acum în minte cuvintele lui Nicolae Iorga, rostite, astăzi, de Domnul Ion Iovcev: “Pentru ca să fiu eu om au fost atâţia oameni. Pentru ca să fie alţi oameni, trebuie să fiu eu om”

Autor: Vica din Basarabia pentru Românism.net

Câteva înregistrări de la concert:



Imediat după terminarea concertului, vasluienii de la Cojones Records şi Morometzii au plecat împreună cu o parte din public, cu autocarele spre Chişinău, pentru a sărbători Ziua naţională a românilor alături de fraţii basarabeni.

Cum a fost acolo? Aflaţi în episodul următor, până atunci nu uitaţi să comandaţi voi CDul Uniţi sub tricolor, dacă nu aţi făcut-o până acum. Banii strânşi în urma vânzării CDurilor vor ajunge la liceul românesc din Tiraspol.

Revista “Stare de Urgenţă” din Chişinău – auto-descrisa ca fiind “revista bilunara de literatura, arta si atitudine” a găsit loc în paginile sale pentru a găzdui un interviu legat de proiectul Uniţi sub tricolor şi acţiunile de apropiere dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului.

Un interviu luat lui George Simion, unul din coordonatorii proiectului:

„Hai să încercăm puţin să legăm malurile Prutului şi să nu ne mai intereseze ce fac alţii. Poate v-aţi săturat şi voi să comentaţi, e timpul să treceţi la fapte”

Pentru început, aş vrea să te prezinţi.

George Simion, unul dintre liderii grupului de acţiune,,Noii Golani”, 23 de ani, masterand în cadrul programului ,,Istoria comunismului în România”, la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Povesteşte-mi despre ultimul proiect în care te-ai implicat.

În concordanţă cu acţiunile pe care le-am desfăşurat noi până acum, am iniţiat un proiect muzical, pe care l-am numit ,,Uniţi sub tricolor”, având forma unui album, unui cd cu muzică hip-hop, cu mesaj patriotic şi de atitudine civică. Pe album vor apărea mai mulţi artişti din dreapta şi din stânga Prutului, semn al unităţii culturale care există în spaţiul dintre Nistru şi Tisa. Ideea ne-a venit observând abundenţa de melodii care se mulează pe temele de reflecţie şi acţiune ale grupului nostru şi ne-am zis că ar fi păcat să nu realizăm o compilaţie în care să punem cap la cap toate mesajele transmise de aceste piese.

Iniţiativa cui a aparţinut?

Practic, e o iniţiativă comună, a noastră împreună cu artiştii care cântă melodiile.

A voastră, a unei organizaţii anume?

Da, a noastră, a grupului ,,Noii Golani”. Organizăm de 3 ani campania ,,Basarabia Pământ Românesc” şi am intrat în contact cu diferiţi oameni care susţin această campanie, implicit şi cu cei din sfera muzicală. Avem prieteni care cântă şi alte genuri muzicale şi care ne-au sprijinit mult. Aici pot aminti formaţiile Luna Amară şi Altar, care au cântat la Bucureşti pe 31 august  în 2006 şi 2007 pentru a susţine cauza libertăţii şi lupta pentru românism a românilor din Basarabia. Avem prieteni care cântă şi jazz, şi punk…Nu se rezumă totul la hip-hop, dar acesta reprezintă primul pas deoarece în ultimii doi-trei ani am constatat o mai mare predilecţie a artiştilor hip-hop din ţară către transmiterea prin muzică a mesajului patriotic, al unuia care să amintească de Roşia Montana, de românii din Basarabia, de eroii Revoluţiei din România, exprimând idee de solidaritate. Vezi cazul recent cu evenimentele din 7 aprilie, când 1-Q Sapro de la Morometzii a produs un clip special despre ce se întâmpla la Chişinău.

Îmi poţi da câteva nume de artişti care vor apărea în acest proiect muzical?

Nu ştiu cât de familiare sunt numele pe care o să le amintesc, pentru marea majoritate a oamenilor sunt artişti care se identifică cu underground-ul, dar ale căror piese prind la tinerii care nu au renunţat la ideea unionistă. Oricât de perimată ar părea pentru unii ideea de o viitoare Unire între România şi Moldova, e bine să se ştie că tinerii nu au uitat şi oricât s-ar încerca propunerea altor soluţii precum o Unire în Uniunea Europeană şi alte variante care s-ar realiză, după părerea mea, mult mai greu de realizat decât o Unire directă a României cu Republica Moldova. Îl avem pe Nimeni Altu’ cu ,,Fii ai bravilor soldaţi”, SDST cu melodia ,,Îngeri deasupra României”, KST cu piesa ,,Honor et patria”, precum şi veterani ai muzicii hip-hop, de care poate aţi auzit: Sapro, Bitză, raku sau Brugner, artişti care încearcă să transmită în rândul fanilor ideea implicării sociale, a implicării active în problemele care îi frământă.

Sunt mai degrabă artişti de aici sau de dincolo de Prut?

Sunt artişti şi de aici, şi de dincolo de Prut, nu putem spune că ar fi mai mulţi dintr-o parte sau din cealaltă, pur şi simplu pentru că i-am despărţi. România are 22 de milioane de locuitori, Republica Moldova de astăzi are 4 milioane de locuitori şi respectăm proporţia celor două state româneşti.

Care a fost motivaţia alegerii numelui acestui proiect?

În primul rând, e evident pentru toată lumea -  ,,Uniţi sub tricolor” – avem două state româneşti, ambele sub semnul tricolorului, pe care am vrea să le unească, avem două state româneşti care se indentifică cultural, spiritual, religios şi în foarte multe alte privinţe. Am considerat muzica drept unul dintre factorii care uneşte românii de pe cele două maluri ale Prutului. Am ales tricolorul drept simbol al acestui proiect pentru că ne însoţeşte în toate acţiunile noastre şi a reprezentat un simbol de luptă şi al altor generaţii, de exemplu generaţia paşoptistă, revoluţionarii din ’89 sau participanţii la mişcarea de renaştere naţională din Basarabia.

Care este target-ul mesajului de pe acest album?

Am ţinut să realizăm această compilaţie pentru ca tinerii de pe ambele maluri ale Prutului să asculte mesajul pieselor într-un format compact, să-l asculte împreună, astfel încât să determine implicarea mai activă în problemele din jurul lor, indiferent dacă acestea vizează Basarabia, Roşia Montană sau aflarea  adevărului despre Revoluţie, lucruri pe care noi am ales să le promovăm…sau plantarea de copaci, păstrarea stratului de ozon, lupta împotriva corupţiei, pentru o justiţie corectă…Ceea ce dorim să transmitem prin proiectul acesta,prin intermediul melodiilor este un îndemn ca oamenii să se implice activ, să nu fie indiferenţi la problemele din jurul lor. Pe de altă parte, noi o să organizăm, prin vanzarea cd-urilor, o acţiune caritabilă, mai bine spus o acţiune de solidaritate cu nişte fraţi ai noştri care cunosc mai bine însemnătatea cuvântului ,,român” şi care duc o luptă crâncenă pentru a învăţa în limba română. Am în vedere liceul român din Tiraspol, ,,Lucian Blaga”, un exemplu de românism atât de îndepărtat de noi, deşi ca număr de kilometri nu ar fi o distanţă considerabilă, Tiraspolul fiind mai aproape de Bucureşti decât Timişoara, de exemplu. Dar ne despart atâtea graniţe şi atâţia soldaţi…

Şi cum aţi ajuns la liceul acesta? De ce liceul ,,Lucian Blaga” din Tiraspol şi nu un liceu din Chişinău, unul dintr-o zonă mai săracă a României sau unul din Harghita sau Covasna?

Harghita şi Covasna fac parte din România, Tiraspolul nu…şi în comparaţie cu Chişinăul sau alte oraşe din Republica Moldova nici nu se prefigurează ca în viitor să facă parte din România. Ne-a impresionat că acestor oameni le-ar fi fost foarte simplu să treacă la limba rusă, la a scrie cu caractere chirilice, ar fi avut multe avantaje, burse din partea regimului transnistrean…Şi ne-a impresionat faptul că nu au renunţat la luptă, ba din contră, în 2004, când Smirnov şi clica de acolo au vrut să închidă liceele din Transnistria cu predare în grafia latină şi în limba română, ei şi-au apărat liceele, şi-au apărat şcolile împreună cu părinţii lor şi nu au cedat unor presiuni mult, mult mai mari decât se fac, de exemplu, în Republica Moldova. Ar trebui să fie un exemplu şi pentru acei basarabeni care de multe ori se plâng de situaţia dificilă în care se află…Nimic nu poate fi prea greu atunci când lupţi pentru identitatea ta, oricare ar fi ea.

Acest liceu are nevoie de fonduri, practic, pentru a supravieţui.

În primul rând, are nevoie de noi, să îi fim alături. Asta se poate realiza prin finanţare, care să se concretizeze în obţinerea de calculatoare, de cărţi şi alte materiale didactice şi sub altă formă, prin sublinierea ideii că oamenii de acolo găsesc prieteni în românii din ţară, care le sunt alături. Contează ce vom realiza prin aspectul material, câţi bani vom strânge, precum şi să ştie că există oameni care au luptat în ţară pentru ei şi că nu sunt singuri pe lumea asta.

Când va apărea acest cd?

Materialul discografic o să apară în momentul în care o să strângem comenzi pentru 1000 de cd-uri. Vrem ca mesajul pieselor să fie auzit de cât mai multă lume şi de-asta adresăm un apel către oameni să promoveze site-ul www.unitisubtricolor.ro , să ne ajute să ajungem la 1000 de cd-uri comandate înainte de apariţia propriu-zisă a cd-ului.

Asta se poate întâmpla şi într-o lună, şi anul viitor…

Asta se poate întâmpla şi peste 5 ani, nu renunţăm la proiect, dar eu nu aş miza pe trăsătura asta a lentorii la poporul român…Ni se tot spune că nu ne implicăm civic, că nu avem societate civilă , că nu putem să ne apărăm drepturile…Eu aş miza pe faptul că cele 1000 de comenzi pentru cd se vor strânge destul de repede, mai ales că practic nu cumperi cd-ul în sine, ci ajuţi un frate care nu are aceleaşi privilegii ca tine, noi fiind acum membri ai Uniunii Europene, astfel că beneficiem de alte şanse. Preconizez că vom reuşi să strângem 1000 de comenzi ţinând cont că preţul cd-ului nu e unul exorbitant: 10 lei româneşti, 35 de lei moldoveneşti.

Cum au fost motivaţi artiştii care contribuie la acest proiect? Au fost motivaţi financiar?

În niciun caz financiar. În niciuna dintre acţiunile noastre nu am oferit bani, nu am remunerat în vreun fel artiştii care ne-au ajutat. Ei fac treaba pro bono, o fac din suflet. E modalitatea lor de a ajuta cauza românismului şi cauza libertăţii românilor din Basarabia, exact cum facem noi, o fac din suflet. Dacă unii dintre noi sunt mai buni la graffiti, la lipit afişe, la scris articole, ei fac muzică, la asta se pricep şi asta este modul lor de a ajuta în campaniile organizate de noi.

Pe măsură ce încercaţi să contactaţi oameni care să vă ajute la acest proiect, v-aţi lovit şi de refuzuri, aţi întâmpinat şi obstacole?

Ne-am lovit de obstacolele de care ne lovim de fiecare dată, de indiferenţa oamenilor, de atitudinea de tipul ,,mie mi-e bine, ce îmi pasă dacă celuilalt nu îi este la fel?!”. Ideea este că trebuie să reuşim să ne unim noi, cei care mai gândim şi mai activăm într-un fel sau altul.

Asta a fost prima voastră acţiune legată de acest liceu din Tiraspol?

Nu, asta nu este prima acţiune legata de liceul ,,Lucian Blaga” din Tiraspol, de fapt, noi ca grup, chiar în primele luni în care ne-am înfiinţat am organizat de Paşte, în 2006, o acţiune de strângere de fonduri pentru acest liceu, concretizată într-un mic dar din partea noastră, a românilor din Bucureşti, pentru că atunci majoritatea eram din Bucureşti, pentru românii din Tiraspol. Ştiu că atunci reuşisem să strângem în jur de 600 de dolari şi au fost doi băieţi din partea noastră şi au cumpărat fiecărui elev din liceu câte un mic cadou de Paşte.

Aveţi în vedere şi organizarea unor concerte?

Da, ne gândim la lucrul acesta, dar totul ţine de modul în care se va implica lumea în proiect. Dacă o să fim întrebaţi când o să ajungem într-un oraş anume, ei bine, o să ajungem şi în oraşul tău în măsura în care poţi să te ocupi să organizezi un concert, ne inviţi şi vorbim cu artiştii şi în măsura în care poate fiecare vom ajunge şi acolo. Sper din tot sufletul să apară oameni care să organizeze concerte în oraşele lor pentru a transmite live mesajul pieselor.

Asta numai aici, în România sau şi dincolo, în Republica Moldova?

Pentru mine, mai ales acum, după alegeri, au cam dispărut noţiunile astea. Înafara faptului că îmi trebuie paşaport să merg în Republica Moldova, tot România îmi place s-o consider, cel de-al doilea stat românesc. Bineînţeles că vom încerca să organizăm concerte şi la Chişinău şi în celelalte oraşe, unde este mult mai mare nevoie de deşteptare.

În loc de încheiere, transmite un mesaj legat de acest proiect.

Mă frământă un lucru legat de implicarea oamenilor în acest proiect şi în altele similare. În Chişinău, pe 7 aprilie, au ieşit în stradă, conform unor păreri,  în jur de 30.000 de oameni. Restul populaţiei, fie că vorbim de Republica Moldova, fie de cei din România, de oamenii care muncesc în Italia, Spania, tot poporul român a discutat despre 7 aprilie şi tot discută despre ce au făcut 30.000 de oameni în Piaţă. Aş face apel un pic la bunul lor simţ şi i-aş ruga să ajute într-un fel, să acţioneze, să lase deoparte comentariile legate de 7 aprilie, ce s-a întâmplat acolo, ce a fost la alegeri, ce se întâmplă cu Lupu, să lase un pic comentariile şi să treacă la acţiune. Nu e nicio greutate să nu îţi mai cumperi două beri ca să achiziţionezi un cd să ajuţi liceul din Tiraspol sau nu e aşa dificil să ajuţi un student basarabean care vine în România. Hai să încercăm puţin să legăm malurile Prutului şi să nu ne mai intereseze ce fac alţii. Poate v-aţi săturat şi voi să comentaţi, e timpul să treceţi la fapte.

Ni s-a părut o chestie interesantă şi o oportunitate să ne spunem păsul. Ştim şi noi ce se întâmplă în Basarabia iar noi ţinem cu românii, oriunde ar fi ei. Brugner ne-a propus să participăm, pentru a ajuta românii din Tiraspol, sunt mulţi copii acolo care au nevoie de ajutorul nostru. Nu am mai participat la vreo acţune caritabilă până acuma.

Legat de piesa Libertate, e sugestiv titlul, e exact ce vrea românul. Nu că acum nu am avea libertate dar mai avem multe bariere de trecut, în special peste Prut. E vorba de libertatea românialor, în special a celor din Basarabia. Ascultaţi-ne mesajul, a tuturor artiştilor de pe compilaţia UNIŢI SUB TRICOLOR

Despre Bitză şi felul cum gândeşte puteţi afla mai multe în următorul articol, scris pe blogul lui în aprilie 2009:

Mai e vreun român în România?
Am fost vineri, in Piata Universitatii, la demonstratia-protest organizata ca reactie la ce se intampla in Chisinau. Mi-a placut mult ce am vazut, cateva mii de manifestanti entuziasti, oameni care, fara sa aiba un interes anume sau un scop ascuns, au iesit in strada, sa isi exprime sustinerea pentru romanii din capitala Moldovei si sa atraga atentia asupra gravelor abuzuri de peste Prut.

Au vorbit cativa oameni la tribuna, s-au citit mesaje de solidaritate, timp in care a venit la mine cineva care vorbise mai inainte, sa imi multumeasca pentru ca sint prezent la manifestatie. I-am reaspuns ca nu este cazul sa imi multumeasca, pentru ca am venit din convingere, mi se pare normal sa iei atitudine in fata unor atrocitati care se intampla altor romani. Am refuzat politicos invitatia acestuia de a ma urca pe scena si de a adresa cateva cuvinte multimii, pentru ca acolo, in Piata Universitatii, participasem, copil fiind, impreuna cu tatal si sora mea, la evenimentele care au culminat cu mineriada si nu stiu daca eu as fi fost cel mai potrivit continuator al oamenilor care luasera atunci cuvantul, incercand sa convinga bestiile aduse de Iliescu (un lider politic impus de un sistem putred), si pe ceilalti conducatori de moment, in 13-15 iunie `90, ca violenta nu este o cale. Regret ca am fost nevoit sa refuz o invitatie care, de altfel, mi-a parut foarte sincera si deschisa.

Trebuie sa recunosc, undeva, in mintea mea, ceva nu se leaga. Nu imi pot imagina ca cineva sanatos la cap, ar putea crede ca Basarabia e altceva, decat pamant romanesc. Nu se poate sa fie altfel! Este in natura lucrurilor! Miile de ani, cultura, traditia, credinta, bisericile, nu pot fi sterse doar pentru ca un alt lider politic impus de acelasi sistem putred, ameninta cu tancuri manifestanti. Am auzit si vazut la televizor (mi-am reparat televizorul, nu mi l-as mai fi reparat…), ca Voronin tot insista ca romanii sa isi vada de treaba lor, insinuand ca ar fi amestecati in aceasta revolta spontana. Acum, e clar ca trebuia sa arunce pisica la cineva, altfel ar fi trebuit sa isi recunoasca propriile greseli, dar, independent de faptul ca romanii nu sint amestecati in evenimentele de la Chisinau, cred ca Basarabia ESTE treaba romanilor. La fel cum treaba lui Voronin, daca ar reprezenta intr-adevar Moldova si romanii de acolo, ar fi in primul si in primul rand, relatia cu Romania, dar expulzarea ambasadorului nostru de la Chisinau, impreuna cu arestarea/sechstrarea ziaristilor romani de acolo spun multe despre interesul real al presedintelui rus, pardon, moldovean.

In Romania, opinia publica a chelalait si inca mai chelalaie, saptamani intregi, despre un abuz facut de catre autoritatile romane, asupra unui om caruia i s-a furat masina si care a luat decizia sa aplice o noua lege – aia personala. Sute de romani (si asta din date oficiale, cine stie cati sint neoficiali, ca mortii de prin inchisorile comuniste) sint batuti si calcati in picioare, la propriu si la figurat, in Chisinau, iar noi nu facem nimic si, ceea ce este mai dureros, nici nu spunem nimic. Cucoana mare, numita media romaneasca, a uitat sa faca acte de caritate si sa sustina cauze bune, doar pentru ca sint bune, fara alte beneficii cuantizabile in conturi de banca si/sau servicii personale. Ceea ce se intampla la Chisinau ar fi trebuit sa genereze mii de ore de talk-show-uri si zeci de mii de stiri, nu cine stie ce arestari si reglari de conturi intre interlopi, la urma urmei nu atat de importante, pentru noi ca natiune.

Sa facem o scurta recapitulare a managementului in ceea ce priveste integritatea Romaniei din ultimii ani, pentru care toti politicienii au ars-o sub tricolor, cu un juramant, poveste scurta lunga, la genul “Sa moara mama, daca nu manac jaratec pentru Romania!”. Rosia Montana – liniste si pace, nimeni nu a mai zis, facut, nimic si, vorba aia, daca nu tipa nimeni, inseamna ca e totul in regula, desi sintem , in continuare, la doi pasi de a pierde una dintre cele importante zone din Romania, din punct de vedere economic. Insula Serpilor? “Da-i dreacu` de serpi, si asa nu-mi plac, mai bine da pe Acasa, mai vedem un poponar, un travestit, ceva, mai plange o baba, mai schimbi postul, mai vezi un smecher care-si baga organe in organele de stat…”. Maghiari si secuii revendica autonomia zonei din jurul orasului Targu Mures, au inventat nu stiu ce tampenie de Tron si Regat Secuiesc independent, mi-e si scarba sa mai dau detalii, pentru ca toate se opresc in acelasi loc, in care straini vor sa vina sa ne prosteasca, ca pe copii, ca ce zic ei e bine si ca noi nu ne pricepem oricum, iar rezultatul este ca Romania pierde in aproape orice contact cu exteriorul. Paradoxul este ca ne meritam soarta, pentru ca romanii stau in genunchi in fata oricarui lucru si mangla “de la straini”. Tot ce vine de peste hotare pare autentic, real, in timp ce tot ce ar putea spune, gandi, scrie, canta, desena, inventa un roman, este, din start, devansat de importuri. Daca un bastinas din Noua Papua face un cacat, poti fi sigur ca o sa apara un roman care o sa zica “Se vede ca e cacat din Noua Papua, facut de un bastinas de pe acolo, e marfa buna, romanii nu fac cacatul cum se face acolo, cacatul din Noua Papua este mult mai bun ca ala din Romania!”.

Pai, sa moara caprioarele mele, daca le iese schema la unguri si ne fac cheie cu Ardealul, Basarabia este sub ocupatie, resursele (si nu numai) ni le ciordeste oricine face o inginerie economica, destul de simpla ca sa o poata intelege si un politician roman (sint putine scheme atat de simple, dar functioneaza mereu), dupa Basarabia o sa vina, probabil, mai devreme sau mai tarziu, Moldova (noastra), Dobrogea are sanse sa o cumpere vreun rrom, doua, cu cola, dam Oltenia la bulgari, pe niste castraveti, Muntenia mai e putin si o sa fie exterminata din cauza poluarii si a traficului, rezolvam alte cateva inconveniente legate de teritoriile ramase si aia e, gata, ne-am cacat pe ea de tara, ce atata bataie de cap? E usor de imaginat discutii despre viitorul nostru ” Romanii? Care romani?! Aia au fost acum cateva sute de ani, pana prin 2100. Parca mai ramasesera pe langa Marea Neagra niste rromani, dar aia fura, insala, mananca lebede…”

Situatia actuala, la est de Prut, ar arata cam asa : locul unde Stefan cel Mare (cel pe care l-am sanctificat cu surle si trambite) a construit zeci de biserici, unde si-au dat amarata de viata (si asa plina de mizerii si necazuri), sute de mii de romani, ca sa il apere si sa il transmita mai departe mandrelor vlastarelor (astia sintem noi), care sa il apere la randul lor, mai departe, ei bine, exact in momentul in care citesti acest articol, in acest loc de legenda si basm este gazda unor atrocitati infioratoare la adresa romanilor si, in general la adresa unui om, indiferent de nationalitate.

Nu mai sintem in ceasul al doisprezecelea. Sintem in pericol sa pierdem ceasul, cu tot cu ceasornicar si cu pravalia unde se vand ceasurile. Mai e vreun roman in Romania?

Bitză – Armele pregătite mereu, de pe albumul Fapte bune, 2006:

- În primul rând spune-ne câteva cuvinte despre tine şi cum vezi proiectul Uniţi sub tricolor şi implicarea civică a românilor.
- Salut! Sunt Butch, fac anul ăsta 30 de ani; sunt un tip care cântă hip-hop, cam aşa m-aş defini. Referitor la proiect, ţin să vă felicit pe voi, cei care sunteţi acolo şi ţineţi de mult steagul sus. Îmi doresc să vindeţi cât mai multe CDuri pentru că fiecare CD cumpărat trimite nişte bani exact în locul unde este nevoie de ei, adică la liceul român din Tiraspol. Restul, ce să-ţi zic, discutăm despre basarabeni şi despre lupta voastră de ani buni, eu sper că a schimbat măcar câteva minţi, pentru că eu observ din ce în ce mai mulţi oameni care sunt dispuşi să deschidă ochii şi să vadă că, orice ar zice oricine, suntem fraţi şi noi şi ei şi ne leagă tot. Dar în acelaşi timp văd foarte mulţi care… uite, citeam nişte comentarii pe anumite siteuri şi forumuri şi vedeam oameni care scriau lucruri de genul “Frate, ce atâta Basarabia pământ românesc, treziţi-vă, e 2009, nu mai are niciun sens să luptaţi”. Atitudinea asta blazată pe mine mă seacă pentru că toţi artiştii care sunt pe materialul ăsta exact despre asta vorbesc: trebuie să rupi inerţia aia care te leagă de tot felul de boli, prin boli înţelegând lucruri sădite în noi de comunişti şi de generaţii de politicieni care nu vor să gândim. E foarte simplu, avem aceeaşi limbă, avem aceleaşi culori pe steaguri, suntem aceeaşi ţară de fapt, da? Suntem despărţiţi de o istorie vitregă şi de nişte conjuncturi proaste. Asta să zicem că a fost istoria, dar mai suntem despărţiţi, în momentul ăsta, de o clasă politică căreia nu îi pasă de ce se întâmplă. Şi dacă lor nu le pasă eu zic că toţi artiştii adunaţi pe materialul ăsta sunt de fapt gurile care strigă tot manifestul ăsta.

- Cum îţi explici faptul că în ultimii ani au apărut tot mai multe piese de atitudine socială şi inclusiv patriotice, nu patrio(re)tarde? De unde hiphopul românesc al anilor ‘90 se axa pe alte lucruri, promovate excesiv şi de massmedia, se vede o schimbare, mai ales în mediul underground al mişcării dar şi în mainstream.
- Şi trupele care sunt foarte cunoscute, şi trupe mai puţin cunoscute au avut un mesaj comun din punctul ăsta de vedere şi asta ţi-aş zice că, în hip hop şi cred că poţi să mai găseşti şi alte genuri de muzică cum ar fi rockul sau punkul, asta e muzica care în anii noştri suportă mesaj. În rest, crede-mă, mi s-ar părea bizar să văd trupe comerciale de dance cu un mesaj de genul ăsta. Oamenii care vor să spună ceva prin muzică fac ori hip hop, ori rock ori punk, restul există la nivelul de a dansa. De ce s-a întâmplat asta? Primul lucru ar fi şi sunt convins că trupele care au făcut piese cu mesajul ăsta au conştientizat anumite nevoi ale societăţii în care ne desfăşurăm , aşa ca nişte peştişori.

- Ai urmărit evenimentele din aprilie din Chişinău, şi dacă da, ce impresie ţi-au făcut?
- Le-am urmărit şi crede-mă că m-am gândit foarte mult timp la ce-a fost acolo.Vezi, şi la ei e aceeaşi ruptură care e şi la noi, o ruptură pe generaţii. Sunt bătrânii, generaţia 40+ care văd cu totul altfel lucrurile. Eu cred că a fost un mare strigăt al tinerilor de acolo care încep să vadă nişte lucruri pe care generaţia părinţilor lor nu le vedeau şi care au şi altă doză de curaj. Asta m-a impresionat pe mine.

- Ce ne poţi spune despre proiectele muzicale în care eşti implicat şi ce planuri ai pe viitor?
- O să fiu foarte scurt: într- lună sper eu, o lună jumate, deci până la sfârşitul anului e gata albumul meu, care se cheamă Fiul risipitor. Asta ar fi lucrul la care mă concentrez şi la care muncesc acum. Pe viitor ce să zic, o să cânt cu prietenii mei, în diverse ocazii şi ipostaze, de la Dagga la EMIL. Pentru cei care vor să asculte ceva de pe Fiul Risipitor: http://www.myspace.com/fiulrisipitor

- Dintre artiştii de afară, ce modele ai tu, şi de ce?
- Eu ascult mai multe chestii de-afară. Asta cu modele nu ştiu exact ce să spun, sunt oameni pe care îi apreciez ca fel de a privi lumea, ca fel de a privi muzica asta. Îmi plac foarte tare oamenii care înţeleg că în spatele muzicii e un manifest iar noi educăm şi trebuie să dăm oamenilor lucruri de care ei să se sprijine. De afară ar fi mulţi oameni pe care îi apreciez dar sincer, în ultimul timp, mă gândesc că sunt din ce în ce mai importanţi oamenii de aici, adică trupele din România care pun încărcătură în spatele textelor lor şi care chiar vor să schimbe ceva. E evident că sunt generaţii care vin din spate pe care noi toţi, toate trupele, le influenţăm. Asta e cel mai important, să fii conştient de rolul pe care îl ai şi să transmiţi generaţiilor care vin lucruri în care să creadă, să le explici lucruri pe care nu le ştiau şi adevărul care li se ascunde, cum ar fi exact lucrul de care vorbim. Sunt tineri de 16 ani care n-au nici o idee, nu sunt legaţi de politică, asimilează politica cu câteva posturi de televiziune la care se uită părinţii lor şi  îi stresează maxim şi care refuză din start orice contact cu realitatea asta.

- Crezi că am reuşit să scăpăm de comunism şi mai ales de comunişti?
- Expresia cu “gulerele roşii” e din ce în ce mai prezentă, chiar dacă sunt unii care au uitat de doctrină n-au uitat de comportament şi n-au uitat de, împărtăşesc aceleaşi principii, aceleaşi valori. Oricum, toată clasa politică e undeva la vârsta părinţilor noştri care sunt exact oamenii care s-au format în comunism. Adică sincer, tu ne-ai vedea pe noi trăind în altă lume? Nu, pentru că ne-am format aşa. Acelaşi lucru se întâmplă cu ei, sunt o generaţie de oameni care s-au format, au studiat , li s-au indus nişte valori în comunism. Deci, chiar dacă au trecut 20 de ani de la revoluţie, eu nu cred că lucrurile astea s-au schimbat prea mult., sunt aceeaşi oameni. Şi atunci clar trebuie să vină un nou val, un val din generaţia noastră, oameni care la Revoluţie să zicem nu aveau mai mult de 18 ani, adică nu apucaseră să se dfinească şi să se formeze ca şi caracter sub comunişti. Problema cred că e mai mare, adică sunt toţi oamenii tineri care învăţând politică în organizaţiile de tineret a unor partide, pe lângă bătrânii politicieni cred ca o sa duca ciuma asta roşie. E ca şi cum ai fi făcut baie într-o apă roşie, ieşi din ea, dar chiar dacă intri într-un lac absolut curat un timp urma aia roşie o să se ţină după tine până o speli pe toată.

-Ca cerneala.
-Da, exact ca cerneala. Cred ca e, hai să-i zicem, sindromul Cerneala. Sunt tipi tineri, de vârsta noastră dar care sunt convertiţi foarte repede şi care o să urmeze probabil calea părinţilor lor spirituali, oamenii care-i învaţă să fie politicieni. Îmi doresc foarte mult să apară o generaţie care chiar să facă ceva. Uite, mă gândesc la oameni care ar putea să studieze afară. Să nu mă înţelegi greşit, nu sunt chiar deloc convins de noul sistem în care trăim. dar privitor la întrebarea cu comunismul, aş prefera un om care s-a educat politic afară, vorbesc de politicienii de meserie. Atâta vreme cât înveţi politică în România, care şi aia e cvasi retardă din punctul meu de vedere. că numai politicieni nu sunt. Mi-aş dori să apară un om care să fi învăţat politică, în altă parte, nu aici. Bine, nici la Moscova, hehe.

- Ce ne facem că toţi dorim “să apară, să se facă, să se întâmple ceva” şi tot aşteptând să pice din cer treaba, nu se mai întîmplă pentru că nefăcând nimic nu o să se întîmple niciodată nimic. Uite, de exemplu noi avem proiectul Uniţi sub tricolor, dorim să ajutăm liceul românesc din Tiraspol, să le ducem de Crăciun pentru materiale didactice banii de pe 1 000 de Cduri Uniţi sub tricolor vândute. În lumea asta materialistă şi indiferentă la diferite cauze şi cu o societatea noastră lipsită de spirit civic, crezi că o să ajungem să ne atingem ţelul?
- Eu sper… Oricum, tot proiectul ăsta şi tot ce faceţi nu că este demn de merit, pentru mine sunt lucruri care contează. Exact cum ziceai şi tu, sunt foarte puţini oameni care fac ceva. Aşa şi eu discut cu mulţi, şi sunt oameni care înţeleg foarte multe lucruri şi vorbesc despre foarte multe lucruri importante şi care conştientizează anumite carenţe ale societăţii în care trăim şi care, cu toate astea, nu fac nimic. Tu ştii foarte bine cum discutam cu foarte mulţi şi apoi ne trezeam la un miting anti-politicieni sau în alte momente importante pentru basarabeni că dacă erau câteva sute de oameni eram bucuroşi. Sunt lucruri pe care le gândesc şi le simt mii de oameni, zeci de mii de oameni. Numai că au o inerţie foarte mare, nu înţeleg de ce nu ies în stradă. Ştii, cum e în Franţa dacă Guvernul dă o lege care defavorizează să zicem, cultivatorii de orz, ăia blochează 6 artere principale şi toate intrările dintr-un oraş mare şi practic tot oraşul. Şi ies toţi în stradă, uniţi de acelaşi scop. Ei, noi se pare că e mai greu să ne unim şi de asta proiectul Uniţi sub tricolor mi se pare foarte important. Nu ştiu, tu ai zis 1 000 de Cduri vândute, ar fi 1 000 de oameni care aderă la nişte idei. În afara faptului că ajutăm liceul românesc din Tiraspol, în momentul în care cumperi materialul ăla exact asta faci, aderi la ceva, şi asta înseamnă că-ţi pasă.Poţi să nu-l asculţi dacă nu vrei dar eu sincer, chiar dacă ar fi din alt gen muzical pe care nu l-aş asculta în mod normal, aş cumpăra asta exact ca o formă de a adera.

- Ce vrea să transmită piesa Roşu, piesă ce se va afla pe Uniţi sub tricolor?
- Roşu e manifestul nostru şi, ca să zic aşa, strigătul faţă de societatea în care trăim. Cred că nici măcar nu e o piesă care suportă metafore, toate lucrurile pe care le-am scris toţi trei pe piesă sunt prin prisma unui jurnalist, sunt lucruri pe care le vedem şi conştientizăm toţi.

- Un mesaj pentru cei care nu vor cumpăra compilaţia Uniţi sub tricolor.
- Vă doresc foarte mult să vă treziţi într-o zi şi să vă daţi seama, să aveţi aşa, o dimineaţă a conştiinţei voastre.

———————————————–

UNIŢI SUB TRICOLOR este un proiect muzical care adună melodii cu mesaj civic şi patriotic, din ce în ce mai prezente în peisajul hip-hop. Pe album se regăsesc artişti din dreapta şi din stânga Prutului, semn al unităţii spaţiului cultural românesc.

Participarea lor este pro-bono şi în concordanţă cu ideile exprimate în melodii şi cu campanii precum Basarabia pământ românesc, Eroii nu mor niciodată sau Salvaţi Roşia Montană, în care tinerii se implică activ.

Încasările obţinute în urma vânzarii albumului vor fi donate liceului românesc din Tiraspol, ai cărui elevi si profesori se luptă pentru a învăţa în limba română.

Puteţi comanda CD-ul aici

Grupul de acţiune Noii Golani a lansat proiectul muzical “Uniţi sub Tricolor” care constă în realizarea şi promovarea unui album de muzică hip-hop cu mesaj patriotic şi civic. Proiectul vine în ajutorul elevilor şi profesorilor din Liceul “Lucian Blaga”, singurul liceu român din Tiraspol, încasările obţinute în urma vânzării albumului fiind donate către liceu. Piesele incluse pe album aparţin unor artişti din România şi Republica Moldova, şi exprimă idei care se regăsesc în principiile şi acţiunile promovate de Noii Golani. Printre artiştii care apar pe album se regăsesc nume cunoscute ale hip-hop-ului românesc precum: 1-Q Sapro, Bitză , Brugner, CIA, Nimeni Altu’ sau Raku. De asemenea, proiectul oferă unor tineri artişti şansa de a se lansa, ultimele două piese de pe compilaţie fiind alese prin concurs, în urma votului organizat on-line. Piesele participante pot fi ascultate şi votate pe site-ul partener, http://brugner.greenchannel.ro. Participarea tuturor artiştilor este pro-bono.Albumul va fi distribuit în exclusivitate pe site-ul www.unitisubtricolor.ro, tirajul fiind, în primă fază limitat la 1000 de exemplare. Data de lansare a albumului va fi 1 decembrie 2009.Prin acest proiect se vizează să promovarea unităţii culturală a românilor de pe cele două maluri ale Prutului, dar şi atenţionarea asupra situaţiei românilor din Transnistria, pentru care a fi român şi a învăţa în limba româna este o luptă continuă.

Singurul nostru regret e că spaţiul CDului Uniţi sub tricolor nu ne permite să alegem decât o piesă dintre atâtea cu mesaj românesc ale băieţilor.

Am acceptat să particip la proiect pentru că am simţit că aici poate fi mica mea contribuţie la evenimentele importante ce au loc în Basarabia. Tineretul de acolo scrie istorie, şi cei care îmi accesează mesajul vreau să se simtă încurajaţi şi îndreptăţiţi să creadă în libertate, egalitate şi o lume mai bună.

- Ţinând cont că publicul de hiphop, dar şi cel al tuturor genurilor, cumpără din ce în ce mai puţin produsele originale, crezi că această compilaţie îşi va atinge ţinta minimă propusă, de 1 000 de Cduri vândute pentru ajutorarea liceului român din Tiraspol ?
Sunt un optimist şi cunosc destul de bine problemele ce pot să apară în jurul unui astfel de proiect. Sper că printr-o promovare corecta şi cu putin suport din partea celor care vor să sprijine ideea, să fie distribuite un număr cât mai mare de cd-uri.

-Cum îţi explici apariţia în ultima vreme a tot mai multe piese cu mesaj patriotic sau inspirate din istoria Românilor? Pentru unii e o adevărată surpriză….
Aici trebuie să mă uit puţin şi în interiorul meu. Cred că oamenii sunt sătui de unele mişcări din jurul lor, atât economice cât şi politice şi sociale. Simt că nu am învăţat suficient din trecut şi tocmai de asta fac uneori referire la el. Este o alegere pe care trebuie să o facem toţi în vremuri grele, pleci capul în pământ sau ridici pumnul către cer.

- Piesa “Îngeri deasupra României” a strâns sute de mii de vizualizări pe YouTube. De ce crezi că a prins aşa de bine melodia?
Fiecare generaţie are poeţii ei. Eu am fost poetul celor ce câteva minute au vizualizat piesa respectivă. Oamenii iubesc cuvintele şi au nevoie să adune opinii. Precum pe strazile de odinioară, ei se adună in jurul oratorilor în care se regăsesc şi cu al caror mesaj se înconjoară. Cele mai importante acţiuni au fost pornite prin cuvinte.

- Apropo de această piesă, şi de Scrisoare de pe front, unde colaborezi cu Aforic în cadrul SDST, de unde ţi-a venit ideea/sursa de inspiraţie?
În cercetările pe care le-am facut despre participarea bunicului meu pe frontul de Est, am aflat de schimbul unor scrisori între el şi cei dragi în care exprimă câteva lucuri pe care am încercat să le încadrez cât mai bine în “Scrisoare de pe front”.

- Ce pregăteşti fanilor tăi pe viitor?
Lucrez la următorul meu proiect, un album solo (LP) pe care l-am intitulat “Eroism Neautorizat”. Sper ca până la sfârşitul anului 2009 sau cel târziu primavara lui 2010 să fie gata.

- Un mesaj pentru viitorii ascultători ai compilaţiei Uniţi sub tricolor.
Nu uitaţi că un lucru câştigat atât de greu, trebuie şi întreţinut. Continuaţi să scrieţi istoria!

Îngeri deasupra României, Scrisoare de pe front şi o noutate marca Underman vor apărea pe CD-ul Uniţi sub tricolor. Compilaţia va fi gata în momentul strângerii a 1 000 de comenzi achitate iar banii rezultaţi vor fi donaţi liceului român din Tiraspol. Comandă aici

Ziua limbii române, Bucureşti, 2007

O figură consacrată în lumea hip hopului românesc, Nimeni Altu’, a acceptat ca piesa FII AI BRAVILOR SOLDAŢI să fie prezentă pe compilaţia UNIŢI SUB TRICOLOR.Nu sutele de mii de vizualizări ale pieselor de pe YouTube, miile de fani sau cât de cunoscut este artistul spune esenţialul despre el, ci sinceritatea versurilor sale şi OMUL care stă în spatele lor.
Încă din 2006, Nimeni Altu’ este unul din artiştii ce s-au implicat în concertele de promovare a campaniei Basarabia Pământ Românesc şi, pentru românii din Tiraspol, el dedică:

Toate fondurile din vânzarea CDurilor vor fi donate liceului Lucian Blaga din Tiraspol. Cumpăraţi albumul acum, comandaţi aici.(Cdurile vor fi livrate după strângerea a 1 000 de comenzi)