UNIŢI SUB TRICOLOR » transnistria

O oază de românism la Tiraspol

admin — Thu, 03 Jun 2010 22:02:42 +0000

Eram acolo…în Tiraspol. După ce taximetristul, în loc sǎ ne ducǎ la Liceul Teoretic “ Lucian Blaga” ne-a “deportat” la Liceul Moldovenesc “Dimitrie Cantemir”, toate pǎreau a fi şi mai urâte. Ne aflam într-un deşert unde absolut totul era uscat: feţele oamenilor, vorbele lor, chiar şi văzduhul era uscat. Ne sufocam…Păşeam repede ca sǎ ajungem la Oaza de pe strada Odeskaia 75, la Liceul Teoretic “Lucian Blaga”…
Privim peste drum şi, dintr-odatǎ, zǎrim o curte plinǎ cu panglici tricolore. Erau panglicile care şi le-au legat absolventii claselor a XII-a ai Liceului “Lucian Blaga”. Baloanele fluturânde, buchetele de flori şi zâmbetele sincere de pe feţele elevilor creau o adevăratǎ sǎrbǎtoare în mijlocul acelui deşert. Aici era! Acea oază de Românism pe care o cǎutam!
Aici era viaţǎ…mişcare…frumos…armonie.

Se dǎdea start careului ce avea sǎ anunţe ultimul sunet de clopoţel. Discursuri solemne, cuvinte din suflet, dansuri şi cântece superbe, elevi deştepţi cu locuri de frunte la concursurile naţionale şi internaţionale – toate acestea erau pǎrticele din insuliţa de Românism din Tiraspol.

Le-am urat cuvinte frumoase, felicitǎri, le-am oferit diplome şi premii pentru participarea la concursurile de picturǎ şi literaturǎ iniţiate în cadrul proiectului Uniţi Sub Tricolor. Vedeam în ochii lor fericire. Nu conta cǎ primiserǎ 500 de lei sau cǎ primiserǎ o carte, conta cǎ eram lângǎ ei, acolo, iar prin noi, cei doi reprezentanţi ai grupului, ei îi simţeau pe toţi alǎturi. O îmbrǎţişare frǎţeascǎ le-ar fi fost leacul cel mai dorit din lume, o îmbrǎţişare ca acea de la 27 martie din Scuarul Teatrului de Operǎ şi Balet…Doar noi eram acolo, eu cu Mihai, dar prin noi venise Basarabia şi România la ei iar asta îi încuraja, nu se simţeau singuri.

Clopoţelul îşi sfârşea ultimele clinchete. Urma sǎ ne adunǎm cu toţii la ora de dirigenţie pregǎtitǎ de cǎtre absolvenţii liceului pentru profesorii lor. Pǎşeam, de data aceasta încet, în urma directorului, treptele acelui atât de chinuit liceu. Clǎdirea e micǎ însǎ tricoloarele din interiorul ei, pozele personalitǎţilor naţionale îi oferǎ un aspect mǎreţ. Nu cred că existǎ în Republica Moldova un alt liceu în care sǎ atârne atâtea panglici tricolore şi un atât de mare steag cum e cel din Liceul “Lucian Blaga” din Tiraspol. Împreunǎ, şi mici şi mari, eram Uniţi sub Tricolor.

La ora de dirigenţie am admirat originalitatea ideilor elevilor acestui liceu, creativitatea lor şi dragostea cu care le realizeazǎ pe toate. Elevii râdeau şi plângeau împreunǎ cu profesorii şi părinţii, lacrimile din ochii lor erau dovada unitǎţii, legǎturii strânse dintre ei. Împreunǎ alcǎtuiesc o familie pe care îi uneşte demnitatea naţională şi flacǎra românismului ce o ţin vie în suflet. Au recitat poezii, au dedicat iarăşi cântece profesorilor, au mulţumit pǎrinţilor şi, din nou, au plâns. Fiind şi eu, şi Mihai, absolvenţi anul acesta, am trăit, deasemenea, emoţii profunde împreună cu cei de la “Lucian Blaga”.

Calculatoarele, proiectorul, imprimanta oferite anterior liceului tot de cǎtre Noii Golani, le-am zărit prin cabinete. Acolo, printre ei, mi-am dat seama cât de mult înseamnǎ Campania Uniti Sub tricolor pentru aceşti elevi şi profesori. Pentru noi înseamnǎ doar 10 lei româneşti oferiţi în schimbul unui CD cu muzicǎ patrioticǎ, însǎ pentru ei Campania e ceva cu mult mai mult, înseamnă metode noi de învăţământ, dezvoltare, coeficient înalt al calităţii învăţăturii dar, în primul rând, este dovada faptului că fraţii sunt alǎturi de ei, gata să-i ajute în orice moment. E Campania lor; de la noi pentru ei.

Domnul Director, Ion Iovcev, un om foarte onest, ospitalier şi cumsecade, de altfel ca şi toţi ceilalţi profesori ai liceului, ne-a vorbit despre situaţia instituţiei, despre obstacolele întâmpinate dar şi despre dragostea, munca şi sârguinţa care o depun toţi profesorii în educarea copiilor.
Atât părinţii, cât şi profesorii ne-au mulţumit, ne-au felicitat şi ne-au spus cǎ ne mai aşteaptǎ în vizită.
În drum spre ieşire, Doamna Pădureanu ne-a povestit calvarul prin care a trebuit sǎ treacǎ liceul din 1994 încoace pentru a rezista în faţa represiunilor autoritǎţilor tansnistrene.
Îmi pare rau că autoritătile din Republica Moldova nu prezintă nici un interes pentru această instituţie, unica de Limbă Română din Tiraspol şi unica speranţă a românilor de acolo.
Cei de la “Lucian Blaga” sunt o lecţie de viaţǎ pentru noi. Ei sunt cei care cred în istorie, neam şi Limbǎ Românǎ, ei sunt cei care ştiu ce înseamnǎ sǎ fii român, şi anume sǎ fii român dincolo de Nistru.

Am ajuns acasǎ cu inima plină, cu impresii frumoase, cu mândrie în suflet cǎ am fost alături de bravul colectiv de la Liceul Teoretic “Lucian Blaga” din Tiraspol dar, şi cu două buchete mari de flori.
Îmi sună şi acum în minte cuvintele lui Nicolae Iorga, rostite, astăzi, de Domnul Ion Iovcev: “Pentru ca să fiu eu om au fost atâţia oameni. Pentru ca să fie alţi oameni, trebuie să fiu eu om”

Autor: Vica din Basarabia pentru Românism.net

Patria, lumea imaginată

admin — Mon, 24 May 2010 21:58:16 +0000

Proiectul “Uniţi sub tricolor” a putut aduce primele zâmbete pe feţele românilor din liceul Lucian Blaga (Tiraspol). După ce în lunile noiembrie şi decembrie ne-am ocupat de promovarea şi vânzarea CDurilor cu muzică hip-hop, în ianuarie şi februarie ne-am concentrat asupra achiziţionării şi transportării lucrurilor utile liceului.

Dacă eşti din Bucureşti şi măsori distanţa faţă de alte oraşe, poţi observa că Tiraspolul se află mai aproape de capitală decât de Timişoara. Pentru că ne despart atâtea graniţe şi soldaţi, o deplasare la Tiraspol poate părea o acţiune foarte riscantă, mai ales când sunt vehiculate diferite scenarii, având drept nucleu acel clasic “poate te-mpuşcă ăia p-acolo”. N-am vrut să trimitem lucrurile cumpărate fără să le dăruim personal, aşa că ne-am trezit la graniţa separatiştilor transnistreni vorbind în engleză. -Uer ar iu going, tu frendz? Ies, ies, frendz! Gut! Şi gata, ai fost primit în PMH (RMN/Transnistria).

În Tiraspol, lângă fabrica de coniacuri Kvint, cam singurul produs de fabricaţie locală, ne-a aşteptat prietena noastră, doamna profesoară Raisa Pădurean, cu care am intrat pentru prima oară în contact în urmă cu aproape 4 ani. Schimbările operate în zonă nu sunt evidente, putem descoperi o regiune creată artificial pentru a servi intereselor ruseşti, în care românii sunt consideraţi oameni de mâna a doua şi sunt privaţi de drepturi elementare. Aici, în 1992, mulţi dintre cei mai viteji fii ai neamului nostru şi-au pierdut viaţa într-un război atât de aproape temporal dar atât de îndepărtat prin prisma sărăciei informaţiilor pe care le cunoaştem despre el.

Liceul Lucian Blaga are drept patron spiritual pe Sfântul Grigore Teologul. Cum pe 7 februarie, data în care este sărbătorit sfântul pe stil vechi, se împlineau 19 ani de la înfiinţarea liceului şi 5 ani de la revenirea în şcoală după devastarea de către miliţiile transnistrene, colectivul liceului a decis aniversarea zilei printr-o serbare, la care am avut marea plăcere să luăm parte. Când zic colectiv, nu folosesc termenul pe care l-am auzit de atâtea ori în şcoală şi mai apoi în alte medii. La Tiraspol, necazurile i-au adus împreună pe profesori, părinţi şi copii, ajutându-i să fie uniţi împotriva vicisitudinilor.

Intrând în liceu am putut admira picturile realizate de copii pentru concursul de desen “Uniţi sub tricolor”. E foarte frumos sentimentul ca după ce te plimbi într-un oraş sovietic, gri, foarte sărac şi rusificat cum e Tiraspolul, să intri şi să dai peste această insulă de românism, să vezi roşu-galben-albastru pe pereţi. Cele mai reuşite sunt picturile lui Andrei Cojocaru, micuţul pictor de la Tiraspol despre care colegii mei au scris în vizita din 2006. Nici situaţia lui Andrei nu s-a schimbat, trăieşte din pensia mizeră de invaliditate a mamei lui, împreună cu aceasta, într-o cămăruţă care pentru noi, cei din ţară, poate fi interpretată ca un hol, ce le serveşte şi de bucătărie şi de orice alt spaţiu de locuit. Este o minune că acest copil şi mama lui, în ciuda tuturor necazurilor şi ofertelor de a învăţa cu bursă la liceele ruseşti, s-au păstrat români şi nu se vând aşa cum o fac mulţi la Bucureşti pentru câţiva arginţi. Andrei este în clasa a noua, iar visul lui cel mai mare e să poată să aibă o casă pentru el şi mama lui. Deşi pentru acest talentat tânăr viitorul nu arată bine, picturile lui emană optimism şi speranţă.

La câteva camere depărtare de Andrei locuieşte colegul lui, Denis. Cu el am făcut cunoştinţă prima oară pe Internet când a comandat Cdul Uniţi sub Tricolor. Avea un pseudonim care aminteşte un pic istoria: “TisaNistru”. Apoi la liceu mi-a făcut cunoştinţă cu câţiva din prietenii lui, cu care a considerat că e absolut necesar să mă îmbrăţişez: – Slavic, îmbrăţişează-l, e fratele tău. Şi ca un frate m-am simţit eu la Tiraspol, întors acasă mult prea târziu, dar primit cu drag de familie.

Copiii de la Lucian Blaga sunt talentaţi nu doar la pictură. Pe parcursul a două ore am putut asista la cântece, jocuri, dansuri populare şi moderne, recitări de poezii şi multe altele. Din fondurile rezultate momentan în urma vânzării CDurilor Uniţi sub tricolor, precum şi din alte câteva donaţii, am putut să le oferim opt calculatoare, un laptop, un proiector, două microscoape şi o tablă. La acest gest au contribuit peste o mie de români. cărora le mulţumim pe această cale. Bucuria colectivului din liceu nu este neaparat legată de cadourile aduse din România, ci şi de prezenţa noastră ca români de peste Prut acolo, în “ospeţie”, pentru că nu ne permitem să îi uităm, pentru că suntem solidari cu ei prin vorbă, dar şi prin faptă.

Cîţi români sunt în Transnistria? 32%.
Câţi români sunt în Republica Moldova? 78%.
Câţi români sunt în România? 89%.
Între toate aceste procente sunteţi şi voi, cei care citiţi acest text. Cât costă să-i ajuţi pe românii din Tiraspol? 10 lei pentru un CD “Uniţi sub tricolor” (mai sunt 450 disponibile). Sau poate un calculator, o carte sau o vorbă bună transmisă personal. Vă garantez că aduce o aşa mare bucurie în sufletele copiilor din Tiraspol, încât nici un tanc din lume nu îi va opri. Nici măcar securitatea transnistreană care s-a apucat să interogheze şi să ameninţe cu repercursiuni participanţii la sărbătoare, pe motiv că “au dansat pentru români”.